Cu cetățeanul Yago la Madrid

De când cu gingășiile și smecheriile minunatului Yago, timpul parcă a luat-o la goană. Aici unde vremea curgea mai domol, brusc totul s-a accelerat și parcă ieri am fost la Madrid, nu acum o lună și ceva.

Povestea călătoriei la Madrid a început prin vară, când am aflat că nu putem să primim prin poștă certificatul de naștere al lui Yago, iar pentru pașaport ne trebuie programare. In final nu am reușit să facem călătoria când ne-o planuisem, adică în august și ne consolasem cu ideea ca vom merge in primăvară, în drum spre țară. Asta,până când mă sună intr-o bună zi, cum sunt cam toate, o doamnă de la Consulat, că daca nu mergem după certificat il trimite la București, adică umblătură în plus pentru noi. Așa că ne-am organizat rapid si prin septembrie am luat biletele de avion pentru 27 octombrie, cu programare la Consulat pe 29, având două zile de bătut Madridul în lung și-n lat.

2012-10-28 13-44-46 - madridIMG_7605
Minunea asta o fi a noastră?

După ce plătisem pe titlul de călătorie al lui Yago 65 de euro,  în primăvară, fără să-l mai folosim, am aflat cu ocazia asta că se poate obține în astfel de cazuri și un SALVOCONDUCTO, (GRATIS) adică o hârtie ștampilată pe care scria în spaniolă, că cetățeanul Yago Alexander David este chemat urgent la Consulat, în data de 27 octombrie. Cetățeanul Yago nu a vrut în ruptul capului să meargă fără mama și tata, dar mai ales să se despartă de țâțele lui, și iată-ne gata de drum. În final s-a dovedit că nici de SALVOCONDUCTO nu era nevoie, pentru că am călătorit cu Libro de Familia – Livretul de Familie spaniol. Dealtfel am observat că documentul acesta are mare importanță aici pentru mititeii care nu au încă documente de identitate.

2012-10-28 13-48-13 - madridIMG_7632
Facem?

La câteva zile după aventura din El Hierro, eram deja iar cu bagajele făcute, adică valizele de mână cu care poți urca în avion. Una pentru hăinuțele lui Yago și una pentru noi. Ambele cam goale, că pentru trei zile ce să tot cari cu tine. Cum haine groase nu mai purtăm și am renunțat la ele ca să eliberăm spațiul din dulap, am luat pe noi ce am găsit mai gros, urmărind prognozele cu frigul care tocmai dădea peste peninsulă. Am zis că nu o fi atât de frig cum se prognozează. Adică e Madrid, unde vara sunt 40 de grade, chiar așa de frig sa fie la sfârșit de octombrie?  Răspunsul a venit brutal, când am coborât din avion. Brrrrr!! Yagolinul nu părea să fie prea impresionat de răcoare. Infofolit cu tricou si hanorac, plus strampi si pantaloni, n-a avut treabă. Nu a protestat nici măcar la desele lui pipi-uri în natura urbană, când cele câteva grade peste zero l-au pișcat de funduletul lui prețios.

2012-10-28 13-46-45 - madridIMG_7620
șșșșșșșșșșșșșșșș șșșșșșșșșșșșș șșșșșșșșșșșșșșșș
2012-10-28 13-47-35 - madridIMG_7625
Cu toate izmenele pe noi:)

Dacă tot am vorbit de asta, am să risipesc ceața. Yago nu poartă scutece pe la vreo două luni. Este o altă poveste, pe care trebuie sa o spunem. Ca o paranteză, am convenit să scriem mai des pe blog. Nu înseamnă că vom și reuși, dar măcar intenția există. Mi-am dat seama într-una din zilele trecute că fiecare post e un bun reper al perioadei respective.

Inapoi la Madrid. Un oraș mare și viu,  intim, plăcut. Acesta e sentimentul pe care l-am trăit. Nu pot să zic că e preferatul meu, sau al nostru, dar aici am mâncat una dintre cele mai bune pizza:)) SIC. Ce tapas, amigo?! Ați auzit bine, pizza! Nu pizza de la PaPizza a fost scopul nostru in Madrid, dar s-a întâmplat să ne iasă mereu în cale. Lanțul de pizzerii e recent lansat și merita încercate.

 

2012-10-28 12-31-47 - madridIMG_7578
MIroase cam bine…da tot la lăptic rămân!

Tot ca o paranteză, de când am venit de la Madrid, Je mă răsfață cu pizza, incercând să nimerească rețeta de la PaPizza. Nu e departe, dar nici nu e grabă să-i iasă. More pizza for me!

Din slingul lui Je sau Mei Tai-ul meu, Yago a studiat cu  mult interes orașul. A chiuit, a râs, a supt și a moțăit. I-au plăcut la nebunie metroul și trenurile, unde și-a lasat din belșug ADN-ul, după ce a lins bare și geamuri la discreție și a smuls zâmbete chiar și de la cei mai încruntați madrileni, care s-au nimerit să călătorească pe lângă el.

2012-10-28 14-43-18 - madridIMG_7664
Gata! Destul! Am spus una, nu zece!
2012-10-28 11-46-36 - madridIMG_7551
Jucaria preferata a lui Yago, disponibila oricand si oriunde

La hotel, un Holiday Inn de lângă Madrid, din Tres Cantos, a dormit dus, după ce a patrulat și a inventariat tot ce se putea inventaria de la înălțimea lui de prichindel. Am ales hotelul in afara Madridului pentru că în oraș era neverosimil de scump iar legăturile sunt foarte bune si trenurile circulă bine. După plimbăreala de sâmbătă și duminică, luni ne-am luat valijoarele și am pornit către Consulatul României din Madrid, care apropo, e undeva prin marginea orașului, dar ușor de găsit dacă mergi cu trenurile de împrejurimi (cercanias). Am coborât la stația Ramon y Cajal, unde e si un spital mare, si de acolo la cinci minute pe jos esti la consulat, pe care îl recunoști rapid dupa forfota din față, unde stau „peștii” de la birourile de traducători autorizați. Aveam programare la 10.15 si am ajuns pe la și 20, dar nu părea să fie prea importantă programarea, că lumea se punea oricum la coadă.

Totul merge ca uns la consulat, fiind destul de bine organizați. Cu nervii stau mai rău unii dintre funcționari, iar cu mina posomorâtă au aproape toți o problemă. Cam tot personalul, părea trezit cu noaptea în cap , luat cu duba și dus forțat la muncă să-și slujească conaționalii agasanți. Stresul și uzura psihică în lucrul cu oamenii se văd însă sin plin la funcționare. Nu la toate, dar te simți mic și jenat să nu superi mai mult decât deja ai supărat. În concluzie, la consulat nu se prea zâmbește.

A mers totul rapid, cu două incidente nesemnificative. E ciudat că nu se dau numere și aștepți la rând să te strige de dupa ghișeu, dar nu poate fi totul perfect. Asta după ce două doamne, una amabilă și alta doar politicoasă, genul domnule, doamnă fă așa și pe dincolo, ai actele bune, nu le ai, etc, îți verifică documentele și le preiau. A trebuit să completăm o cerere de pașaport si să stăm iar la coada de câteva persoane, formată între timp. Aici am avut prima scânteie. Yago, ca un copil de opt luni, neastâmpărat, a reușit să o scoată din sărite pe una dintre doamnele mai în vârstă, din garda nouă. A văzut pixul de pe masă, legat de suport și nu s-a lăsat până nu a pus mâna pe el și a început să bubuie suportul care nu era lipit de masă. La un moment dat, doamna cu pricina a aruncat o privire furtunoasă peste ochelari și a tunat: „Ce se întâmplă acolo? Doamnă, (către Je), țineți-vă copilul să nu strice pixul! Doamnă! Aveți grijă! Pixul nu e de joacă!”  Cred că Je era într-una din zilele ei de supușenie, că nu a răspuns nimic și l-a îndepărtat pe Yago de pix.

Următoarea fază a venit când a venit momentul ca cetățeanul Yago Alexander David să fie fotografiat pentru ca mutricica lui simpatică să ajungă pe pașaport. Erau și alți copii in față, bebeluși și deja doamnele care făceau fotografiile erau deja obosite de urlete și poziții incorecte în cadru.

Când a venit rândul nostru, Yago nu a vrut cu niciun chip sa stea. De unde până atunci a fost liniștit, câmd l-a ținut Je în fața camerei, parcă i-ar fi ieșit brusc toți dințișorii. Concert rock! Nu a fost chip să-i mai atrag atenția cu o zdrăngănitoare ce era pe inventarul consulatului. Ne-au scos pe hol să ne calmăm și au trecut  alți părinți

cu bebeluș la poză. Ne-am încercat a doua oară norocul, de data asta eu la Yago în fața aparatului. S-a făcut arc și a început o piesă de pe alt album. Atunci i-am spus lui Je să-i cânte, cântecelul lui de leagăn. A început încet..Que lindas manitas, que tengo yo…și Yago s-a luminat. Țac Țac și am scăpat cu felicitări că a ieșit foarte bine poza. La ieșire, o doamnă din garda veche a consulatului, cea mai relaxată și mai firească din peisaj i-a șoptit lui Je: „Ce frumos ați cântat acolo!”.

Pașaportul o fi gata deja cred, dar il vom ridica doar la următoarea vizită la Madrid,  la anul, când dă căldura și facem o escală în drum spre România.

2012-10-28 11-47-52 - madridIMG_7561
Ce fain e la Starbucks:))

[nggallery id=117]

Scroll to Top