Cu birocraţia canariotă nu te umpli de nervi: NIE, INEM si Seguro Social într-o dimineaţă

Trebuie să recunosc că sunt fascinat cum pe o insulă unde Mañana e cuvântul de ordine iar proverbul „Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi” e pe dos, birocraţia nu agasează cetăţeanul.

UPDATE; OBȚINEREA REZIDENȚEI ÎN 2013

Am simţit prima oară asta când ne-am luat rezidenţa, dar de atunci a trecut ceva vreme şi am uitat. M-am lovit din nou de funcţionarii canarioţi pe la sfârşitul lui iulie, când m-am dus de data asta fără Je, să mă inscriu la Servicio Canario de Empleo sau INEM cum i se spune pe scurt şi nu mi-am bătut capul să aflu de la ce vine prescutarea. Oricum, e vorba de ajeofemeul lor şi eu fiind încă în căutare de muncă în toate direcţiile, pe lângă micile proiecte din care dacă nu curge mai pică, trebuia să mă înscriu şi aici.

Fiind şomajul înfloritor pe insulă nu m-am dus până acum deşi ştiam din peregrinarile de pe net că există aşa ceva. Adică ce job să-mi dea mie, înaintea unui canariot. Apoi ne-am întâlnit cu nişte prieteni din Adeje care lăudau forţele de muncă şi ne-am decis. „Trebuie să mergi şi tu să te inscrii!” mi-a spus Je.”Sigur” am zis şi a doua sau a treia zi am şi pedalat până în Los Cristianos. Am detectat uşor locaţia, că e chiar în centrul oraşului şi era aproape 9 când am ajuns. Erau vreo 15 oameni la coadă la intrare. „Hmmm. Am de stat azi pe aici”, mi-am zis. Mă înşelam, pentru că peste un sfert de oră eram cu biletul de ordine A46 în mână, în sala de aşteptare. Peste alte 20 de minute, eram înscris cu CV, cunoştiinţe IT şi parolă de acces în sistemul RedTrabaja@. Asta înseamnă simplist vorbind, că figurez în reţeaua lor şi dacă se iveşte ceva mă sună. Pe de altă parte ca rezident fără serviciu ai acces la tot felul de cursuri de calificare subvenţionate parţial sau integral. (Aici voi reveni cu un update dupa ce mă înscriu la un curs de bucătari, că tot îmi place mie să gătesc.  Cum în Je am un critic foarte bun în materie de mâncare şi de regulă cere şi un supliment la masă, cred că e un pas bun). Singurul dezavantaj este că intri în sistem fără studii, până când ţi le echivalezi.

Funcţionarul care mi-a procesat cererea, amabil, zâmbitor şi răbdător m-a întrebat şi de numărul de seguro social, pe care nu-l aveam, că nu mi-am bătut capul cu el din moment ce nu am avut încă un contract de muncă. Mi-a spus însă că dacă vreau să-l fac, sediul Tesoreria General de la Seguridad Social este în aceeaşi clădire. Normal dealtfel, că ţin de acelaşi minister, Ministeriop de Trabajo e Inmigracion.

Dacă tot eram acolo, am intrat să întreb măcar ce acte ne trebuie. Ei  bine, nu trebuie niciun act în afară de documentul de rezidenţă, NIE. Aici nu era coadă la bonuri de ordine. Am completat un formular, am primit bonul şi m-am aşezat pe o bancă din zona de aşteptare. Aveam 20 în faţă şi iar mă gândeam că de data asta stau. Greşit din nou. În imensa sală fără paravane erau peste 30 de birouri cu funcţionari lucrau cu publicul, împărţiţi pe diverse operaţiuni. Cam în 20 de minute am ieşit şi de aici cu numărul de seguro social. Rămâne să îl şi folosesc mai departe pentru contract de muncă, înscriere la un medic de familie şi alte facilităţi sociale.

Cu misiunea îndeplinită, am pedalat spre casă şi când am trecut pe lângă poliţie, cum era doar zece şi ceva am intrat să văd dacă e lume şi să profit de ocazie să imi corectez numele pe NIE. Cum spaniolii au toţi două nume, pe mine pe NIE m-au botezat Sebastian David Romana… al doilea nume fiind cetăţenia. Aici  nu aveam pe nimeni în faţă dar am stat cel mai mult, pentru că le picase internetul. Dar cu răbdare, la 11 eram înapoi acasă rezolvat.

Concluzia este că dacă cunoşti paşii, într-o zi poţi să fii rezident cu număr de seguro social şi inmatriculat la ajeofemeul canariot, iar în toată operaţiunea nu te costă decât rezidenţa, în jur de 25 de euro cu tot cu poze.

P.S. Despre ce joburi am mai avut, am mai lăsat sau de unde am fost concediat, urmează posturi  săptămâna aceasta.

6 Comentarii