Clătite de România şi papaia de Tenerife – o combinaţie delicioasă

Ce-mi lipseşte în Tenerife este plăcinta făcută în patiseriile româneşti. Iar când am ajuns în ţară, normal că m-am îndopat cu plăcinte cu mere şi cu brânză. Am căutat şi cu dovleac dar cum în Ro nu e sezonul, n-am găsit niciunde.

În Tenerife se găsesc produse de patiserie doar în cofetării şi la supermercado, iar ce am încercat până acum m-a dezamăgit profund: plăcintele abundă în zahăr, n-au savoare şi-ţi provoacă greaţă. Soluţiile acestei probleme delicate cu care mă confrunt sunt trei. Prima este să încep eu personal să fac plăcinte, că materie primă este din belşug, ba chiar aici tot anul se coace dovleacul. Singurul impediment e că la cuptor n-avem tavă de plăcinte, ci doar tavă  de friptură, dar asta se poate rezolva dintr-o vizită la mercadillo. A doua soluţie este să renunţ la acest deliciu definitiv, să nu mă complic cu experimente bazate pe cuptor electric, aluat şi umpluturi pentru că iau timp, consumă energie şi se pot solda cu eşec (cred că e mai mult autosugestie şi că, de fapt, nu-mi doresc să coc plăcinte). A treia variantă este să substitui plăcintele de românia cu clătitele de românia, pentru că se fac mai simplu şi rata de eşec este undeva spre zero (pentru că mă pricep bine de tot la clătite 😀 ).

Ieri când am venit de la lucru am dat prin Mercadona pentru cumpărături de frigider şi m-a fulgerat ideea cu clătitele. Aşa că am luat şi făină, zahăr, lapte, dulceaţă de căpşuni, ouă erau acasă, cumpărate de Seb, şi cam atât.

Reţeta pentru clătite bănuiesc că nu-i nevoie să v-o dau, că e aia universal cunoscută 😀

făină de grâu (harina de trigo) – 0,41 euro
zahăr (azucar) – 0,52 euro
dulceaţă de căpşuni (confitura de fresa) – 1,32 euro
lapte semidegresat (leche semidesnatada) – 0,57 euro
ouă medii (huevos medianos) – 1,49 euro (12 ouă)

Vă e clar că farfuria a ajuns aşa de goală la Seb pentru că eu am tot mâncat în timpul procesului de coacere 😀 Dar Seb a fost şi aşa foarte încântat, de număr şi de gustul grozav al clătitoancelor

Rezultatul a fost peste aşteptările lui Seb, pentru că l-am păcălit că fac doar 2-3 clătite, că n-am chef să stau o jumătate de oră lângă plita electrică, şi când s-a trezit cu o farfurie plină de rostogolite, s-a simţit ca în faţa pomului de Crăciun. E clar că nu le-am putut mânca pe toate şi au mai rămas pe farfurie şi pentru micul dejun (cred că i-au făcut cu ochiul şi lui nenea instalator care a venit azi să repare boilărul, care tot în paranteză fie spus, nu se mai poate repara şi Merlin cu Giancarlo trebuie să cumpere altul nou ce costă vreo 100 de euro). Şi cireaşa de pe tort a fost o papaia stată în frigider la rece timp de o zi, cumpărat de la un magazin de fructe şi zarzavaturi din Los Cristianos cu 1,20 euro kilogramul. Mi-a mers la casa sufletului, papaia mai dulce şi mai aromată ca asta n-am mai mâncat (chiar dacă este recunoscut faptul că papaia nu are o savoare prea puternică).

[nggallery id=53]

Captată în magia delicioasei papaia, am uitat să-i fac poză întreagă şi tăiată în jumătate, aşa cum zâmbeşte, de obicei, o papaia într-o poză

4 Comentarii