Chilipiruri trebuincioase la târgul de vechituri din Guaza

Să răscolesc cu ochii după tot felul de chilipiruri în târgul de vechituri din Sibiu era un ritual de duminică. De cele mai multe ori nu luam nimic, pentru că nu îmi trebuia ceva anume, dar căscam gura la ce mai vinde lumea. Când aveam însă şi un scop anume, devenea mult mai interesant.

E ciudat cum atunci când cauţi un lucru, fie nu e chip să dai de el, că nu îl vinde nimeni, fie îl descoperi cu bucurie, în mai multe locuri chiar şi apoi ai de unde alege. Ultima oară când am cumpărat ceva din oborul de la Sibiu a fost anul trecut în vară, când împreună cu Je umblam după o lampă de dormitor, pentru noul şi primul nostru apartament închiriat. Eram pe picior de plecare când am dat de lustra ideală… pentru bucătărie. Nu ne-am târguit prea mult şi cred că am luat-o cu 25 de lei, dar am fost foarte mulţumiţi de achiziţie. Era un abajur larg din ceramică, cu motive florale şi ceva personaje pe el, cred că model săsesc.

Înainte de plecarea în Tenerife, mai mergeam în târg în speranţa că vom descoperi scuterul meu, furat astă toamnă, din faţa blocului, după ce Poliţia mă înştiinţase în scris că dosarul furtului a fost clasat cu Autor Neidentificat :). Ce-i drept, târgul de vechituri se şi transformase într-un talcioc de zdrenţe cu două la un leu.

Ei bine, cu multă bucurie am descoperit aici, în Tenerife, un maaaare târg de vechituri, la 15 kilometri de noi, în Guaza. E o localitate micuţă, nu foarte pitorească, la marginea căreia în fiecare duminică se ţine târgul de vechituri. Pentru cunoscători, e ceva în genul flohmarkt-urilor din Germania, unde lumea în general vine să vândă din plăcere lucrurile vechi şi nefolositoare de prin poduri şi pivniţe şi nu ca să câştige sau să traiască din acest comerţ. Sunt şi negustorii profesionişti, care cumpără de prin ziare pe nimic şi apoi vin cu lucrurile la târg, dar nu sunt mulţi.

Ştiam de târg de la Dan şi de mai multe ori am vrut să merg cu autobuzul, dar a tot intervenit câte ceva. În cele din urmă, duminica ce tocmai a trecut, tot cu el am şi ajuns, după ce am aruncat un ochi la valurile din Las Galletas, sfidător de mici pentru un surfer.

„Oauuuu…! Aici e târg serios!” spuneam eu coborând din jumperul lui Dan. Era trecut puţin de nouă şi lumea încă îşi aranja tarabele în timp ce soarele de calima începuse deja să fiarbă totul. Aveam doar un euro în buzunar, că nu venisem pornit pe cheltuială, şi vroiam să îl folosesc cu mare folos.

E uimitor câte poţi găsi într-un astfel de târg, câte lucruri vechi şi inutile parcă ţi le-ai dori, gândindu-te în secunda imediat următoare ce întrebuinţare le-ai putea da. Pe lângă spanioli, în spatele tarabelor întâlneşti englezi sau francezi zâmbitori, rezidenţi de ani de zile pe insulă. La ei găseşti şi lucrurile cele mai de calitate din câte mi-am dat seamna, adică bine întreţinute. Din ce m-ar fi putut interesa pe mine, nu a fost nimic să nu găsesc. De exemplu, avem nevoie de o maşină de spălat, că în Bel Air nu este. Am găsit trei, cea mai ieftină 40 de euro, cea mai scumpă 60 de euro.

Ne-ar mai trebui un radio, să mai cânte în surdină prin casă şi am gasit unul chiar drăguţ, la o englezoaică, cu zece euro, dar l-ar fi dat şi la cinci cred, dacă mă târguiam. Pentru vânătoarea de caracatiţe, ne-ar trebui nişte labe de înotat şi o arbaletă. Primele ar fi maxim doi euro, arbaleta gen puşcă cu aer comprimat, cu tot cu un set de săgeţi era 20 de euro, negociabil. Vrem să începem să jucăm tenis, că avem mai multe terenuri gratis în jur, iar la Guaza am descoperit nu una, ci vreo zece rachete, de la 1 euro la 10 euro, mărci cum ar fi Wilson, Rosignol sau Dunlop, în stare bună şi cu huse. Ar fi bune şi o bicicletă şi o roată de spate la cea pe care o avem pe balcon, iar pentru Je era una chiar simpatică, la 45 de euro. Nu roată, ci bicicletă.

Euroiul meu s-a dus în cele din urmă, după aproape o oră de colindat, pe încă un set de snorkeling, mască şi tub, ca să putem  să înotăm împreună după peşti sau să ne scufundăm (poze vom pune când băgăm achiziţia la apă). Dan nu a plecat nici el cu mâna goală şi s-a ales cu o minunată cască de scuter, cu doi euro. Nu are scuter, dar e un început în toate :). Duminica viitoare însă, vrea şi Je la Guaza, să mai luăm din cele trebuincioase.

[nggallery id=66]