Langostinele din farfuria mea... dumnezeieşti
Langostinele din farfuria mea... dumnezeieşti

Şi când o să ne fie mai rău, aşa să ne fie. Am început postul cu urarea de sfârşit, dar n-are a face… Cina de aseară cu Angelo şi Tino a fost de-a dreptul fulminantă, aşa că postul îl pot începe oricum. Italienii, cum le zicem noi, au venit cu o întârziere de 30 de minute la întâlnirea din faţă de la Squalo, că şi ziceam că ne dau ţeapă. Când Seb se pregătea să-i sune, pac! au şi apărut, amândoi într-un Clio sport cu două uşi (maşină de gagicuţă, nu de moşnegei :D.. cică o dă pentru 2000 de euro deşi zice că merită mult mai mult şi-şi ia un Mercedes A Classe, doar pentru aici, pentru insulă)

Am mers în Los Abrigos, un orăşel pescăresc de pe coasta de est a insulei Tenerife, la vreo 15 kilometri de Las Americas şi vreo cinci kilometri de Costa del Silencio. La un restaurant care este situat chiar deasupra portului şi se cheamă la fel ca oraşul, „Los Abrigos”. Patronul deţine şi două bărci de pescuit şi are plătiţi nişte pescari care îi aduc peşte proaspăt din Atlantic la orice oră. Chiar la intrare în restaurant e o ladă frigorifică din care clientul îşi poate alege ce tip de peşte sau fructe de mare vrea să mănânce… toate proaspete. Plus că pentru clienţii speciali au peşte viu, scos din apă de câteva minute.

Peştele lui Seb era făcut pe grătar, dar n-avea niciun pic de arsură pe el

Eu am luat langostine, aşa cum am zis, Angelo nici nu m-a mai întrebat ce vreau, că deja băgase la cap. Pentru Seb şi pentru ei a comandat acelaşi tip de peşte, o chestie a cărei nume l-am uitat dar de care Seb zice că e cel mai bun peşte pe care l-a mâncat în viaţa lui. Dar staţi, că am sărit entresmeses. Că înainte de felul principal, la un minut de cum ne-am aşezat la masă şi am primit băutura (vin roşu pentru băieţi, apă minerală cu gaz pentru mine), a venit un platou mare cu salată (salată verde, măsline verzi, morcovi raşi, roşii şi felii de avocado) şi un platou cu papas. Papas e ceva sfânt în Spania… sunt cartofii mici, dintr-ăia ce în România se pun în pământ. Ei bine, la ei papas sunt cartofi care nu cresc mari, e un soi anume. Şi aceşti cartofi sunt fierţi şi apoi daţi prin sare fină, se mănâncă în loc de pâine sau oricum.

După salata cu avocado a venit un alt platou din care ne-am servit toţi. Pe acest platou, pui de calamari la grătar. Divini, ţi se topeau în gură… Şi acum îmi plâng papilele gustative după ei. Alături, un alt platou cu trei vase cu sosuri. Unul de usturoi, altul „rojo” pe bază de ceva ardei speciali în Tenerife, n-am reţinut cum le zice şi altul verde, pe bază de alge din ocean. Lângă calamari, alt platou cu papas, că doar primii se terminaseră rapid.

Şi când credeam că nimic nu mai încape, a venit felul principal. Pentru mine, 6 langustine sănătoase prăjite în unt, pentru ei, câte doi peşti de care vă spusei mai sus. Am mâncat de ne-am spart. Desert n-a mai mers de niciun fel, oricât de curioasă am fost în legătură cu dulciurile ce se pot face într-un restaurant pescăresc. La final, la o oră şi vreo 10 minute după primul dumicat, nota de plată pentru tot ce v-am spus mai sus l-a uşurat pe Angelo de 75 de euro. Deh, cel mai bun restaurant pescăresc de pe insulă merită. Mâncare pe care am mâncat-o acolo merită. Priveliştea merită. Ce mai, preţul corect. Bine că n-a trebuit să plătim eu şi Seb, că noi am intrat de azi dimineaţă în ultimii noştri 50 de euro destinaţi mâncării.

Angelo spunea să nu le fac poză împreună, să pun un zid între ei 😀

PieS: Pe 8 aprilie s-a făcut luna de când am venit în Tenerife. Fain mod de a sărbători… aşa s-a nimerit.

PieS 2: În seara asta suntem din nou invitaţii lui Angelo la cină. Cum ziceam acum ceva vreme, oamenii buni nu mor de foame. 🙂

Priveliştea de pe fereastră face toţi banii

[nggallery id=8]

Join the Conversation

13 Comments

  1. eh , uite ca a trecut si prima luna. sper sa va mearga din ce in ce mai bine. multa sanatate si succes

  2. fratilor va urmaresc inca de la inceput de cand s-a depus demisia la Adevaru . coincidenta face ca sunt var cu jazz-womanu de la In memoria lu Anca Parghel si asa am auzit de Janinoasa 🙂
    M-am decisa sa commentez pe site tocmai acum ,fara a uita sa va transmit aprecierea mea totala pt emigrare 🙂
    va urez tot ceea ce e mai bine si fie ca atunci cand va e mai rau asa sa va fie 🙂
    cu drag
    Cata
    din Constanta

  3. Ceao Jeanina ,
    din păcate am cam rămas în urmă cu știrile de Tenerife 🙂 ,iar acum cand am deschis am citit doar acest post. O să le citesc pe toate câte mi-au rămas necitite….că treeeeeeebuie. Mă si întrebam deja , că oare ce s-a mai întâmplat nou și bun în viața voastră. Și iaca știrea bună: că aveti deja o lună de când sunțeți în rai. hihihi. păi nu?
    Felicitări ! Mă bucur că sunteti descurcareți si optimisti !

  4. Acum citesc si eu mailul si blogurile preferate dupa o pauza buna de timp. Ce iti mai fac urechile? Da! Oamenii buni nu mor de foame! Voi sunteti bine? Ma gandesc la voi mereu si sper ca toate dorintele vostre sa se indeplineasca! Uite ca tenis de camp imi doresc si eu sa invat sa joc. Sper sa reusesc vara asta! M-ati pus la ambit :))

    1. Urechile mele se vindecă, cum altfel 🙂
      Mulţumesc tare mult pentru grijă!
      Tenis de câmp chiar trebuie să înveţi, e un sport aşa de frumos că uiţi de blog şi de muncă 😀
      Milioane de îmbrăţişări călduroase, tropical de călduroase. Sau „calorosas”, cum e în spaniolă.

  5. Nci n-a fost scump! Spre comparatie, am mancat miercuri (invitat, din fericire), 2 persoane, intr-un local din aeroportul din Dusseldorf, 2 fripturi, 2 pahare de vin rosu si un litru de apa – 66 euro.

  6. Va citesc zilnic si felicitari pt ceea ce faceti! Pentru curaj mai mult 🙂
    As vrea sa vad mai multe posturi gastronomice pe aici, indiferent ca e vorba de restaurante, tarabe, chiar si ce mancati zilnic acasa, produse specifice, preturi etc. Daca se poate 🙂
    Numai bine,

    1. Da, ideea ta este bună, numai că nu e timp să scriem toate posturile care ne vin în cap, nu avem cum să abordăm toate temele pe care le vrem abordate aici. Voiam să scriem mai mult şi despre obiectivile turistice de aici, pe care nu le-am vizitat, dar care sunt atracţie, despre plaje, plaje de nudişti, plaje de voleibalişti, plaje de surferi, plaje de moşi, plajele pentru sex, voiam să scriem despre restaurantele şi multitudinea de culturi culinare care se întâlnesc în Tenerife, voiam şi vrem multe.
      Când vom avea net acasă şi vom putea sta şi noaptea să lucrăm, atunci va fi un blog mai complet. Inclusiv cu ceea ce soliciţi tu. 🙂

  7. Nu știu dacă e necesară precizarea că îmi plîng și mie acum papilele gustative după ce ați mîncat voi pe acolo și după ce am mîncat eu la un restaurant pescaresc de la periferia Romei…
    În fine, baftă în continuare! Sper să mai adăugați cîte ceva la ăia 50 de euro pentru mîncare, sau să primiți cît mai multe invitații la cină! 😉

  8. Neatza,
    m-ati omorat cu pozele astea!
    Mai frate, dar ceva nasol nu e pe-acolo (in afara de tel mobila si internet)? Chiar totul este asa perfect? Ca nu mai pot sa stau pe scaun, ma mananca talpile si-un dor de duca crunt! Nu mi-e gandul decat la cum ne-ar sta mie, sotului meu si copiilor sa ne chinuim in soarele ala arzator si sa ne ardem urechile…

    1. Lucruri nasoale sunt, ca peste tot. Spre exemplu, pe la 5 dimineaţa vine maşina de gunoi şi face mare tărăboi, ai şanse să dormi în continuare şi să nu te deranjeze doar dacă eşti genul acela de persoană pe care poţi tăia şi lemne cu drujba când doarme.
      Apoi, am găsit şi pe aici câteva drumuri proaste, gen made în romania, cu gropi şi gropiţe. Am găsit şi parcări în spatele hotelurilor neamenajate, adică maşini parcate în ţărână, ca la bâlciul comunal.
      Ştii, sunt chestii care merg prost şi ep insulă, dar dacă nu te deranjează, de ce să le laşi să-ţi ocupe timpul?

  9. m-ati innebunit cu astea :))) gata vin pe urmele voastre! Los Abrigos deci …OK!!!
    o zi din sejur gata program ..au ramas 6 zile, so , ce ne mai recomandati? :))

Leave a comment

Lasă un răspuns