Cea mai delicioasă cină la cel mai bun restaurant pescăresc din Tenerife

Langostinele din farfuria mea... dumnezeieşti

Şi când o să ne fie mai rău, aşa să ne fie. Am început postul cu urarea de sfârşit, dar n-are a face… Cina de aseară cu Angelo şi Tino a fost de-a dreptul fulminantă, aşa că postul îl pot începe oricum. Italienii, cum le zicem noi, au venit cu o întârziere de 30 de minute la întâlnirea din faţă de la Squalo, că şi ziceam că ne dau ţeapă. Când Seb se pregătea să-i sune, pac! au şi apărut, amândoi într-un Clio sport cu două uşi (maşină de gagicuţă, nu de moşnegei :D.. cică o dă pentru 2000 de euro deşi zice că merită mult mai mult şi-şi ia un Mercedes A Classe, doar pentru aici, pentru insulă)

Am mers în Los Abrigos, un orăşel pescăresc de pe coasta de est a insulei Tenerife, la vreo 15 kilometri de Las Americas şi vreo cinci kilometri de Costa del Silencio. La un restaurant care este situat chiar deasupra portului şi se cheamă la fel ca oraşul, „Los Abrigos”. Patronul deţine şi două bărci de pescuit şi are plătiţi nişte pescari care îi aduc peşte proaspăt din Atlantic la orice oră. Chiar la intrare în restaurant e o ladă frigorifică din care clientul îşi poate alege ce tip de peşte sau fructe de mare vrea să mănânce… toate proaspete. Plus că pentru clienţii speciali au peşte viu, scos din apă de câteva minute.

Peştele lui Seb era făcut pe grătar, dar n-avea niciun pic de arsură pe el

Eu am luat langostine, aşa cum am zis, Angelo nici nu m-a mai întrebat ce vreau, că deja băgase la cap. Pentru Seb şi pentru ei a comandat acelaşi tip de peşte, o chestie a cărei nume l-am uitat dar de care Seb zice că e cel mai bun peşte pe care l-a mâncat în viaţa lui. Dar staţi, că am sărit entresmeses. Că înainte de felul principal, la un minut de cum ne-am aşezat la masă şi am primit băutura (vin roşu pentru băieţi, apă minerală cu gaz pentru mine), a venit un platou mare cu salată (salată verde, măsline verzi, morcovi raşi, roşii şi felii de avocado) şi un platou cu papas. Papas e ceva sfânt în Spania… sunt cartofii mici, dintr-ăia ce în România se pun în pământ. Ei bine, la ei papas sunt cartofi care nu cresc mari, e un soi anume. Şi aceşti cartofi sunt fierţi şi apoi daţi prin sare fină, se mănâncă în loc de pâine sau oricum.

După salata cu avocado a venit un alt platou din care ne-am servit toţi. Pe acest platou, pui de calamari la grătar. Divini, ţi se topeau în gură… Şi acum îmi plâng papilele gustative după ei. Alături, un alt platou cu trei vase cu sosuri. Unul de usturoi, altul „rojo” pe bază de ceva ardei speciali în Tenerife, n-am reţinut cum le zice şi altul verde, pe bază de alge din ocean. Lângă calamari, alt platou cu papas, că doar primii se terminaseră rapid.

Şi când credeam că nimic nu mai încape, a venit felul principal. Pentru mine, 6 langustine sănătoase prăjite în unt, pentru ei, câte doi peşti de care vă spusei mai sus. Am mâncat de ne-am spart. Desert n-a mai mers de niciun fel, oricât de curioasă am fost în legătură cu dulciurile ce se pot face într-un restaurant pescăresc. La final, la o oră şi vreo 10 minute după primul dumicat, nota de plată pentru tot ce v-am spus mai sus l-a uşurat pe Angelo de 75 de euro. Deh, cel mai bun restaurant pescăresc de pe insulă merită. Mâncare pe care am mâncat-o acolo merită. Priveliştea merită. Ce mai, preţul corect. Bine că n-a trebuit să plătim eu şi Seb, că noi am intrat de azi dimineaţă în ultimii noştri 50 de euro destinaţi mâncării.

Angelo spunea să nu le fac poză împreună, să pun un zid între ei 😀

PieS: Pe 8 aprilie s-a făcut luna de când am venit în Tenerife. Fain mod de a sărbători… aşa s-a nimerit.

PieS 2: În seara asta suntem din nou invitaţii lui Angelo la cină. Cum ziceam acum ceva vreme, oamenii buni nu mor de foame. 🙂

Priveliştea de pe fereastră face toţi banii

[nggallery id=8]

13 Comentarii