Ce-ţi trebuie după concediu? Alt concediu.

Acasă, în sfârşit. A fost un concediu cam lung, ăsta este adevărul… n-a fost zi în care să nu ne gândim cu jind la clima din Tenerife. N-a fost zi în care să nu spunem „de-abia aştept să ne-ntoarcem acasă„. Portugalia e fascinantă, are multe de arătat şi de experimentat, dar noi ne-am zis c-o să mai revenim acolo doar într-o perioadă de vară. De fapt, am luat o hotărâre importantă: nu mai plecăm din Tenerife în concediu decât vara. Iar dacă plecăm pe timp de iarnă, mergem într-un loc la fel de cald sau mai cald ca tenerifele nostru. N-a fost ger în cele 11 zile de vacanţă, dar pentru 12 grade Celsius (şi asta e temperatura care s-a întâmplat să fie şi-n mijlocul zilei) deja e nevoie de garderobă de iarnă. Şi zău că n-avem chef să ne umplem dulapul şi bagajele noastre estivale cu paltoane, pulovere, geci groase, etc. N-are rost. Că oricum nu ne place frigul. De aia am ales să trăim într-o ţară tropicală. Şi de aia.

(în paranteză fie spus, ca acuză adusă climei lusitane, dar foarte important, Seb a răcit în acest concediu… acum se drege cu vin fiert şi un leac pe bază de miere şi scorţişoară, să vedem dacă merge)

Nu ne-a epuizat numai frigul şi ploaia. Ci şi natura concediului ăsta, în sinea lui. Una e să mergi în vacanţă undeva la mare, la plajă, la baie şi ceva obiective turistice. Şi alta e să mergi într-o vacanţă în care doar umbli, de la un obiectiv turistic la altul. FOARTE OBOSITOR. E ok, dacă-i doar pentru trei-patru zile. Da’ nu 11. PREA MULT. MULT PREA MULT. Ajunsesem să ne trezim la 8.30 şi să cădem frânţi în pat pe la 19.30 pentru ca la 21 să sforăim deja. Grea rău meseria de turist. Şi frustrantă, că dacă n-ai vizitat palatu’ nu-ştiu-care sau teatru’ nu-ştiu-care, apăi se cheamă că n-ai văzut nimic. Oribil, de-a dreptul oribil. Ajunge să fie totul nu o plăcere a cunoaşterii, cum ar trebui, ci o corvoadă. Când ne-am dat seama că oricum n-o să avem timpul, energia şi banii să vizităm toate „must”-urile Lisabonei, Portoului şi ale coastei dintre ele, am luat o altă hotărâre: de-acum o să facem turism culinar. Poate fi frustrant, de asemenea, că n-ai cum mânca toate bunătăţile gastronomice dintr-un loc. Te opreşte bugetul şi, mai ales, amărâtele alăea de calorii şi kilograme. Dar e mai puţin obositor. Şi mult mai gustos 😀

În zilele ce urmează vom scrie despre ce-am făcut prin Portugalia, ce-am mâncat, cum a fost la cursa de MotoGP de la Estoril, pe unde ne-am cazat, etc. Acum trag la somn, sunt foarte obosită. De aceea mi-am şi prelungit concediul cu două zile, i-am zis şefului meu că sunt sleită de puteri, am nevoie de un mic concediu… după concediu, aşa cu relaxare la plajă. Nu prea i-a convenit, da’ ştie că dacă n-am energie, nu-mi iese nimic.

PS: ne-a fost aşa dor de plajă şi ocean că azi am trândăvit ceva timp pe plaja Duque. Apa poate părea rece la primul contact, dar odată ce intri, e numai bună. Nu-i caldă dar nici piele găină nu-ţi face. Aşa cum trebuie.  Aşadar, câteva poze de la plajă. Și nu, nu vi se pare, Seb a luat niște burți de-a răsunat toată plaja… auuuuuuci!!!

[nggallery id=77]