Nu, încă nu am găsit de lucru. Curând cred că ajungem tot la făcut PR în faţă la restaurante, dacă nu apare nimic până atunci.  Şi da, postul ăsta este stresant, mai ales când trece timpul, trec turişti, şi nu reuşeşti să bagi pe nimeni în crâşmă. Bine, noi avem fobia asta pentru că ne aşteptam să fie mai uşor de convins populaţia, dar dacă aduci 10 oameni trebuie să te declari fericit (îţi poţi păstra şi slujba că vede patronul cum bagi oameni, şi mai faci şi ceva bănuţi pe lângă basic). Dar oricât de stresant este pentru mine, pentru noi, e un post vânat aici, că sunt restaurante la care trebuie să duci CV pentru un loc de PR. La acele restaurante faci şi 60 de euro pe seară, dacă ai noroc şi dacă reuşeşti să îmbrobodeşti oamenii că au nevoie exact de mâncarea de la tine. Legat de păstratul slujbei de PR… cică sunt unii cu care te poţi împrieteni şi care te pot ajuta la număr. Adică tu le plăteşti consumaţia minimă din restaurant/bar şi toată lumea e fericită: ei că au mâncat/băut gratis, tu că ai dus oameni, ţi-ai luat basicul, ai recuperat ceva şi din comisionul de client adus şi  e fericit şi şeful, că vede că mişti şi tu ceva.

Ieri Seb a găsit un job de şofer la o pizzerie, livrare la domiciliu. A vorbit şi cu patroana de acolo, dar la telefon, tipa nu era acolo. I-a zis să lase un CV şi se va uita peste el când are timp. Văd că n-a sunat, au trecut cam 20 de ore de atunci, mergem peste ea. Foarte nasoală treaba cu cartela asta de Vodafone pe care am luat-o de aici. Ieri, înainte s-o sune pe patroana de la pizzerie, mai erau vreo 3,50 euro. În timp ce aştepta ca tipa să răspundă, a intrat robotul de Vodafone care i-a spus ceva de genul că nu mai ai credit prea mult pentru această convorbire, încarcă de urgenţă. N-a vorbit cu aia nici 15 secunde că iar a intrat robotul Vodafone să anunţe că apelul va fi întrerupt din lipsă de credit. Nişte căcaţi plini de muşte. Trebuie să mergem la Vodafone să ne dea o explicaţie. Dan ne-a zis că e porcărie treaba cu numărul de Spania „Băh, acum încarc cartela cu şase euro şi deseară nu mai am nimic pe ea. Dispare creditul. Şi nici nu vorbesc”. El e la Movistar, dar se pare că aceeaşi hoţie peste tot.

Revenind la joburi. Ieri am mers şi la cei care organizează excursii cu iahturile şi catamaranele pe La Gomera (insula de la vest de Tenerifa), ăştia au nevoie de mulţi fotografi. E ceva gen muncă pe croazieră, stai lângă turişti şi-i fotografiezi peste tot pe unde merg şi apoi îi convingi să-ţi cumpere pozele. Numa’ că aici e plin. Niciun loc liber. Am vorbit cu unul, Cliff, care are agenţie foto şi cu el fac contract toate firmele de bărci din Puerto Colon. NU MAI FAC ANGAJĂRI. Aşa ne-a răspuns domnul Cliff. Totuşi, nu puteţi să ne luaţi în vedere, poate aveţi nevoie totuşi vreodată de un fotograf? am întrebat noi. DOAR LA ANU’! ne-a retezat visurile omu’. Aham.

Join the Conversation

No comments

  1. Sper sa gasiti de lucru, sincer, cu somajul acesta din Espana, nici spaniolii nu mai au de lucru. V-ati gasit si voi o perioada sa emigrati…….!!
    Bafta si nu renuntati!

  2. Twigg, asta e, e plin de fotografi pe insulă, ce să facă omul, să facă două posturi speciale pentru noi? La fel am zis şi noi, fmm Cliff 🙁

    El Vencedor, dap, mare foame peste tot. Da’ turismul de pe insulă este în creştere faţă de anul trecut, aşa că încet-încet se mişcă… Bien, am citit azi o ştire că guvernul spaniol vrea să micşoreze numărul de ore de muncă la sistemul de stat pe insulă, ca să scadă şi salariile. Acu’, noi sperăm să ne descurcăm în alte moduri. De renunţat, nop, nu intră în calcule. 🙂

Leave a comment

Lasă un răspuns