Bienvenido a la nieve! Salutări din Barcelona!

Este ora 23 aici, trecut de miezul nopţii la voi. Suntem în Barcelona. În aeroport.

A fost cea mai turbulentă călătorie cu avionul… chit că n-am călătorit pe calea aerului decât de vreo zece ori până acum. Suntem oarecum ghinionişti sau doar s-a întâmplat ca tocmai acum să ningă în Barcelona pentru prima dată în opt ani. Şi cum deasupra Cataluniei era furtună mare, aeronava a cam fost scuturată de era să mi se întoarcă din drumul firesc kinder-felie de lapte pe care-l mâncasem la scurt timp după decolare. Eu am rău de maşină pentru că-s anemică, probabil, dar în avion nu am probleme. Totuşi, există o limită, că nu poate vasu’ să se rupă-n două şi eu să fiu grozav de bine.

Cu toate că zborul nostru a mers extraordinar de era să ajungem cu 20 de minute mai devreme în Barcelona, zăpada depusă pe pistă şi vântul puternic de la sol i-a făcut pe piloţii unguri să mai dea vreo trei târcoale deasupra oraşului până la aterizare. Înţelegeţi că în acest timp turbulenţele erau îngrozitoare de vecina din dreapta mea, o doamnă stabilită de opt ani în Spania care e casieră la Carfur, mă întreba periodic dacă mi-e mai bine. A fost rău, ce mai, şi la momentul cel mai critic gustul feliei de lapte ajunsese practic… să iasă. Fac, urăsc turbulenţele prea agresive. Că ălea mai potolite sunt faine, mai rup monotonia drumului.

Deci nici nu mai este nevoie să vă spun cât de frig e şi aici. Frigul din Cluj de azi dimineaţă e copilaş de ţâţă pe lângă ăst d’aci. Că e aşa frig încât am renunţat la orice plan de a vizita oraşul lui Gaudi. Am zis că oricum este prea târziu, se făcuse deja 21.30 (ora Spaniei) când noi rezolvasem cu depozitarea bagajelor. Numai călătoria din terminalul 2 în terminalul 1 cu autobuzul aeroportului a durat vreo 20 de minute. Până la urma urmei, Barcelona nu pleacă nicăieri şi vom mai avea ocazia s-o admirăm. Mai ales că la cât de obosiţi suntem nu avem niciun chef de viaţa de noapte catalană. O fi viaţă de noapte în Barcelona în zilele de luni?

Ca să facem economie, n-am rezervat cameră la hotel sau hostel. Vom dormi în aeroport, nu este prima dată. Îmi pare rău doar că nu am mai avut cum să introducem în bagaje şi sacii de dormit. Acum îmi par cea mai mare bogăţie pe care am avut-o şi i-am dat cu piciorul. În capelă ar fi mai cald să înoptăm, dar se închide la ora 22.30. Adică deja s-a închis. Singura alternativă sunt scaunele care împânzesc aeroportul, cele cu mânere separatoare, le ştiţi, altele mai incomode nu există. Mi se termină bateria la leptop şi Seb, după ce a dat o tură prin aeroport căutând prize, îmi dă vestea că singurele locuri în care există prize sunt grupurile sanitare. Şi capela, care e închisă. Aşa că iată-mă acum în WC-ul spanioloi ce miroase a irişi şi bujori albi scriind pe blog.

Aeroportul este mare-mare, mai mare chiar decât Schipol din Amsterdam, care mie mi s-a părut uriaş. E atât de imens încât sunt aproape 1000 de ghişee de check-in…

Va fi o noapte lungă-lungă, ca o zi de post negru ţinută după un ospăţ îmbelşugat. Mâine la 11 plecăm spre Tenerife. Sigur vom ajunge frânţi de oboseală. No, lasă, recuperăm în câteva zile. S-a întors Seb dintr-o nouă expediţie, a găsit o priză mai facilă. La o masă, într-o cafenea.

Netul este bun aici, da’ pe bani. Partea bună e că primele 15 minute sunt gratis. După, dacă e nevoie, folosesc modemul de vodafon cu 2 euro pe Mb. Mi se lipesc ochii de somn. !Buenas noches!

4 Comentarii