Bâldâbâc în Atlantic (acum cu video)

Costa del Silencio, iulie 2010. Scufundări superficiale şi snorkeling.

Pozele subacvatice şi filmul – camera GoPro (mulţumim, Dan)

Restul pozelor – camera Canon 50D

Şi acum, povestea. Ei bine, sub apă este alt film, este altă realitate, parcă alt timp şi altă lume. Nu ai cum să-i explici cuiva căruia îi este teamă sau care n-a încercat să-şi bage capul sub apă ce e acolo. Pentru că n-ai cu ce să-i compari fantastica întindere albastră şi liniştea ce te înconjoară şi armonia care e în jurul tău şi felul cum bancurile de peşti înoată în faţa ta. Şi dacă ai încerca să compari, cu ce să compari? Cu zborul în înaltul văzduhului? Poate, dar eu n-am apucat să zbor cu parapanta sau cu alte aripi, deci e exclus (şi mă îndoiesc serios că poţi trage paralele între).

Eu şi Seb n-am făcut niciodată scufundări la adâncimi mai mari de patru metri, n-am făcut scuba diving în adevăratul sens al cuvântului, cu butelie de aer, costum de neopren, labe de scafandru şi restul chestiilor. Bineînţeles că e în plan, că doar suntem foarte curioşi de tot ce se află mai jos de patru metri, dar deocamdată ne-am scufundat în apropierea plajei, gratis, doar cu ochelari de snorkeling. La început a fost doar snorkelingul şi este frumos, dar îi doar introducere în lumea dedesubt. Ca şi cum ai privi într-o cameră doar băgând capul pe uşă. E ok, vezi în mare ce e în cameră, dar nu te poţi apropia de nimic, nu poţi atinge niciun obiect din cameră.

Altfel este când cobori spre fundul oceanului (chiar de e vorba de mici adâncimi, de până în 5 metri), când înoţi jos de tot şi burta-ţi atinge de nisip sau pietre, când mişti braţele ca să înaintezi şi nisipul se ridică în suspensie ca şi sum ai sufla peste colbul strâns cu anii pe cărţi vechi, când în jurul tău e un albastru diferit de albastrul de sus, când înoţi spre suprafaţă şi vezi lumina soarelui reflectată pe apă iar plămânii par să-ţi explodeze. Acolo jos nu are a face că sus bate vântul, îs valuri mari şi-i tare zgomot. Jos este un calm ireal care te poate relaxa cum n-ai crezut că se poate.

httpv://www.youtube.com/watch?v=oGhDgiLVcp8

La Costa del Silencio sunt doar stânci şi apă, nu-i pic de nisip iar asta face ca apa să fie limpede oricând. Astfel poţi vedea uşor aricii de mare de pe fundul Atlanticului, caracatiţele înfipte printre pietre, sutele de peştişori de mărimea unui degeţel, melcii mari, meduzele colorate (cele albastre sunt de evitat, au venin şi atingerea lor duce la paralizie) şi crabii ce se plimbă alene la cinci metri sub apă.

Singura problemă a noastră este că reglarea respiraţiei şi antrenarea plămânilor sunt exerciţii ce ţin de voinţă, iar dacă nu avem voinţa de a exersa zilnic, nici nu putem sta mai mult de 30 de secunde pe fundul Atlanticului. Ei, gata, acum fugim la piscină pentru nişte apnee dinamică.

Seb a băut vreo juma de litru de apă sărată în dorinţa de a filma şi a face poze cât mai bune

[nggallery id=61]

În acest golfuleţ din Costa del Silencio ne-am scufundat

Camera GoPro este în regulă, dar n-are zoom şi nu este cea mai bună pentru filmări subacvatice, pentru detalii (spre exemplu, aricii de mare de pe fund nu se văd, pe când cu ochiul liber erau uşor de observat). Pentru surf, prinsă de placă, este însă genială.

15 Comentarii