Costa del Silencio, iulie 2010. Scufundări superficiale şi snorkeling.
Pozele subacvatice şi filmul – camera GoPro (mulţumim, Dan)
Restul pozelor – camera Canon 50D
Şi acum, povestea. Ei bine, sub apă este alt film, este altă realitate, parcă alt timp şi altă lume. Nu ai cum să-i explici cuiva căruia îi este teamă sau care n-a încercat să-şi bage capul sub apă ce e acolo. Pentru că n-ai cu ce să-i compari fantastica întindere albastră şi liniştea ce te înconjoară şi armonia care e în jurul tău şi felul cum bancurile de peşti înoată în faţa ta. Şi dacă ai încerca să compari, cu ce să compari? Cu zborul în înaltul văzduhului? Poate, dar eu n-am apucat să zbor cu parapanta sau cu alte aripi, deci e exclus (şi mă îndoiesc serios că poţi trage paralele între).
Eu şi Seb n-am făcut niciodată scufundări la adâncimi mai mari de patru metri, n-am făcut scuba diving în adevăratul sens al cuvântului, cu butelie de aer, costum de neopren, labe de scafandru şi restul chestiilor. Bineînţeles că e în plan, că doar suntem foarte curioşi de tot ce se află mai jos de patru metri, dar deocamdată ne-am scufundat în apropierea plajei, gratis, doar cu ochelari de snorkeling. La început a fost doar snorkelingul şi este frumos, dar îi doar introducere în lumea dedesubt. Ca şi cum ai privi într-o cameră doar băgând capul pe uşă. E ok, vezi în mare ce e în cameră, dar nu te poţi apropia de nimic, nu poţi atinge niciun obiect din cameră.
Altfel este când cobori spre fundul oceanului (chiar de e vorba de mici adâncimi, de până în 5 metri), când înoţi jos de tot şi burta-ţi atinge de nisip sau pietre, când mişti braţele ca să înaintezi şi nisipul se ridică în suspensie ca şi sum ai sufla peste colbul strâns cu anii pe cărţi vechi, când în jurul tău e un albastru diferit de albastrul de sus, când înoţi spre suprafaţă şi vezi lumina soarelui reflectată pe apă iar plămânii par să-ţi explodeze. Acolo jos nu are a face că sus bate vântul, îs valuri mari şi-i tare zgomot. Jos este un calm ireal care te poate relaxa cum n-ai crezut că se poate.
httpv://www.youtube.com/watch?v=oGhDgiLVcp8
La Costa del Silencio sunt doar stânci şi apă, nu-i pic de nisip iar asta face ca apa să fie limpede oricând. Astfel poţi vedea uşor aricii de mare de pe fundul Atlanticului, caracatiţele înfipte printre pietre, sutele de peştişori de mărimea unui degeţel, melcii mari, meduzele colorate (cele albastre sunt de evitat, au venin şi atingerea lor duce la paralizie) şi crabii ce se plimbă alene la cinci metri sub apă.
Singura problemă a noastră este că reglarea respiraţiei şi antrenarea plămânilor sunt exerciţii ce ţin de voinţă, iar dacă nu avem voinţa de a exersa zilnic, nici nu putem sta mai mult de 30 de secunde pe fundul Atlanticului. Ei, gata, acum fugim la piscină pentru nişte apnee dinamică.
[nggallery id=61]
SUPERB,SUPERB,SUPERB!
Enervant de frumos!
acuma na! s-a dus si bruma de rabdare pe care o mai aveam in asteptarea vacantei in Tenerife!
Cît poate să fie de fain!!! Deabia aştept şi eu vacanţa, undeva într-o mare albastră precum oceanul vostru… să probez noua tehnică învăţată! 🙂 Mie mi se par super faine pozele voastre, chiar dacă spui că nu era atît de profi camera.
Buna! Daca va mai amintiti suntem familia care v-am tot amenintat la sfarsitul lui mai ca venim in Tenerife.Ei bine suntem deja de 1 luna aici,in Costa del Silencio si vad ca ati fost si pe la noi.Zona unde v-ati scufundat este chiar in spatele casei noastre(edificiul Costa del Sol).E zona de scufundari,de nudism si de catarat pe munte.Am plecat cu sperante din tara ,am ajuns in paradis,insa in afara de clima si de peisajele la superlativ e o mare criza in privinta job-urilor(in afara de cele temporale).
Va uram succes in continuare.
Cristina, e chiar superb unde staţi voi! Chiar vorbeam cu Je, că e fain să locuieşti la doi paşi de ocean, ziua să înoţi cu peştii, să îi asculţi noaptea valurile..
Despre job-uri, noi am scris mereu pe blog că nu sunt şi ca dovadă nu am nici eu încă un job. Cred că sunt foarte rare cazurile celor care vin la sigur să muncească în Tenerife, în perioada asta.
superrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr………………
super tare
Cristina,
am si eu o intrebare: ati avut job-uri temporale in luna asta care a trecut? Si ce inseamna temporale, cateva zile?
Suntem si noi interesati sa venim acolo dar noi avem doi copii si e putin mai greu (fetita cea mare e la scoala)
Mersi,
corectie: „temporare”
normal ca e f tare buceo.
frumos!!!!
Cat de frumos!!!!
Pt. Vali.
Si noi tot o familie cu 2 copii suntem si sincer nu va sfatuiesc sa veniti decat pt. relaxare.Aici nu exista job-uri decat cu recomandare si sa cunosti foarte bine limba spaniola.Nici pt. cei fara familie nu e foarte usor.Rezidenta se ia foarte simplu ,oamenii sunt f draguti dar restul e un vis ,la propriu si la figurat.Joburi temporare inseamna , sa lucrezi la negru,ca PR -faci publicitate in fata cluburilor de noapte(sunt f. dubioase) iar daca nu introduci clienti dupa 2 zile esti dat afara.Nu ,noi inca nu avem un „job” insa asteptam niste raspunsuri pt. ca am fost recomandati de niste prieteni buni,canarioti,altfel ne intoarcem acasa.Turistii s-au orientat inspre Bulgaria si o statiuni de pe continent iar fara turisti criza este si mai evidenta aici.Mult succes in „cautari”.
Superb!!!! cat de curand, pe saptamana viitoare, vom face si noi „balbadac”, dar in Pacific! plecam intr-o croaziera in Mexico si de obicei se organizeaza si scufundari de genul asta, precum si faptul ca poti inota cu delfinii! ; asadar, ca tot m-au impresionat pozele voastre, promit sa-mi inving toata frica de apa, ocean si rau de mare(drept dovada merg pe croaziera ca am observat ca se rezolva cu o pastila, din fericire), si sa nu pierd asemenea experiente unice! o sa povestesc pe blogul meu mai multe la intoarcere si o sa postez si poze 🙂
Baftä cu raul de mare si o vacanta frumoasa sa aveti. Si aici se inoata cu delfinii, dar noi ne multumim deocamdata cu pestisori:).