Apartament în Bel Air – 350 euro pe lună

V-am promis că intru în detalii despre apartamentul în care ne-am mutat pe 11 iunie, locuinţă care nu este la mare depărtare de studioul în care am trăit trei luni. Complexul hotelier Bel Air este vecin cu complexul rezidenţial Island Village, se află pe acelaşi deal frumos însorit din cartierul San Eugenio Alto din Playa de Las Americas, într-o zonă liniştită şi foarte frumoasă şi are toate camerele orientate spre Atlantic.

Noi stăm la etajul doi, avantaj pentru o privelişte cât mai panoramică asupra dealului San Eugenio, a văii pline cu hoteluri, a bărcilor de pe Atlantic şi a insulei La Gomera, cea mai apropiată de Tenerife (aproximativ 30 de kilometri). Dezavantajul este pentru Cicio, că nu poate să coboare în grădină de pe balcon şi trebuie să iasă, omeneşte, pe uşă.

Ne-am bucurat să descoperim că acest apartament este foarte bine dotat. Dormitorul are un dulap foarte încăpător (pe lângă patul mare şi confortabil). Salonul are o canapea foarte comodă, aşa cum trebuie să fie canapeaua perfectă, care se mai şi extinde de se transformă într-un super pat matrimonial.

Bucătăria are hotă, cuptor electric, cuptor cu microunde, fierbător, prăjitor de pâine, filtru de cafea şi frigider normal, cu două uşi (nu ca frigiderele mici de hotel). În baie chiuveta este cu blat, aşa cum îmi place, există uscător de păr şi bideu (aici e o mică-mare problemă, bateria trebuie schimbată pentru că nu iese apă cum ar trebui) iar, pentru că oglinda foarte lată este pe peretele opus geamului, de fiecare dată când ne spălăm pe dinţi sau stăm pe budă, avem o privelişte care ne taie respiraţia: muntele din rocă vulcanică Pico del Conte.

Terasa, foarte spaţioasă (aproximativ 13 metri pătraţi), are masă rotundă şi scaune din plastic, balustrada are din construcţie jardiniere (în care Seb s-a angajat să cultive ierburi… gastronomice, nu halucinogene) iar gresia de culoare cărămizie face să nu se vadă fiecare fir de nisip. Apropo de gresie, toată casa e pavată cu gresie albă care mie nu-mi prea place, îmi dă senzaţia de spital, dar Seb zice că-i pare foarte cochetă.

Avantajul de a închiria o casă cu absolut tot ce e necesar vieţii unui om modern este că nu trebuie să mai cumperi nimic. A cumpăra ceva înseamnă doar a îngreuna bagajele pentru următoarea mutare, într-o altă locuinţă. Adică mult balast ce s-ar strânge (ori pentru nişte oameni ca noi, care vor să fie liberi să plece oricând spre un alt colţ de lume, e reţeta perfectă). Aici avem aşternuturi impecabile, vreo patru seturi de prosoape (mici şi mari), la fel de impecabile, pături, perne, ustensile de curăţenie, uscător de rufe, farfurii de toate mărimile, ceşti, pahare ca pentru o petrecere, tacâmuri, oale şi cratiţe, tigăi, tăvi pentru cuptor, tocător şi până şi prosopele de bucătărie.

Ce lipseşte din această casă (în afară de TV, care nici nu ne trebuie, în studioul din Island Village nu l-am pornit nici de cinci ori) este maşina de spălat. Un mare impediment care ne forţează să dăm 5 euro la spălătorie de fiecare dată când se strâng haine de spălat. Seb spune că trebuie să caute pe segundamano o maşină de spălat sh (trebuie să fie şi pe la 60-80 de euro), dar o putem cumpăra doar după ce achiziţionăm biletele de avion dus-întors în România, pentru nunta lui Rambo, sora mea.

Ca să închei articolul într-un ton pozitiv, complexul beneficiază de pază 24/7, internet wireless la recepţie (nu că ne-ar trebui, din moment ce avem abonamentul nostru Vodafone de date), piscina cea mai apropiată e la 40 de metri distanţă, vizavi de intrarea în complex se află mai multe baruri şi restaurante între care şi o pizzerie, fiind cocoţat pe deal e linişte datorată traficului rutier foarte redus  şi, cel mai important, nefiind ocupat într-un grad mare, complexul nu este luat pe sus de muzici tulburătoare (în Island Village Heights aveam nişte vecini sub noi care ascultau din când în când manele româneşti cu sonorul destul de ridicat; aici auzim doar ciripitul păsărilor campate prin copacii din faţa balconului nostru), de „triluri” de copii ce se joacă zgomotos sau de mahalagioaice italience care se ceartă cât îi ziua de lungă (în ultimul timp, în cealaltă parte, două alte vecine de la etajul unu aveau dispute pe hol în programul fiecărei zile).

[nggallery id=56]

Alte date:

Costul chiriei (cu toate cheltuielile pe apă, gunoi şi electricitate): 350 de euro

Distanţa până la cea mai apropiată plajă (playa Pinta): 1,2 kilometri

Distanţa până la cea mai apropiată staţie de Guagua (autobuz): 700 metri

Distanţa până la autogara TITSA: un kilometru

Distanţa până la cel mai apropiat supermercado (SPAR): 400 metri

Distanţa până la cel mai convenabil supermercado din Playa de Las Americas (Mercadona): 700 metri (în centrul comercial San Eugenio)

Distanţa până la cel mai convenabil supermercado de pe insulă (Lidl): 8 kilometri

Distanţa până la cea mai apropiată piaţă de agricultori (Agromercado Adeje): 7 kilometri

Distanţa până la cel mai apropiat oraş (Los Cristianos): 5 kilometri

Aşa cum arată dealurile spre nord-vestul insulei (populate cu multe alte complexe rezidenţiale şi hoteliere), privelişte ce ni se înfăţişează pe geamul de la baie şi de pe balconul de la intrarea în casă

5 Comentarii