Apartament de închiriat în Los Cristianos chiar pe malul Atlanticului – 500 de euro

Pe 10 iunie se fac trei luni şi o zi de când am imigrat în Tenerife şi trei luni de când stăm cu chirie în studioul nostru din San Eugenio Alto. Cum contractul de închiriere a fost făcut pe trei luni, peste o zi şi jumătate avem două opţiuni. Prima este să prelungim contractul pe alte minim trei luni. A doua variantă este să ne luăm adios de la Merlin (care nu e doar agenta imobiliară, ci şi iubita lui Giancarlo, proprietarul studioului) şi să ne mutăm în alt studio (asta presupune ca întâi să-l găsim, fireşte).

De ce să ne mutăm de aici dacă ne place? Pentru că există şi studiouri mai ieftine. Noi aici plătim 360 de euro lunar, bani în care sunt incluşi şi taxele pentru curent şi apă (în cuantum de 30 de euro – ce depăşeşte 30 de euro, plătim). În Los Cristianos sunt studiouri şi la 300 de euro, la fel de drăguţe dacă nu chiar mai spaţioase şi frumos mobilate decât al nostru. Şi dacă tot nu suntem legaţi de un loc, de ce să nu locuim alte trei luni în altă localitate şi apoi în alt cartier şi aşa mai departe? Şi acum, că e vorba de o posibilă mutare în Los Cristianos, cu atât mai mult, pentru că Seb zice cam de pe când am închiriat locuinţa din San Eugenio că „atunci când ne expiră contractul, ne mutăm în Los Cristianos, nu vezi ce fain e?”. Los Cristianos, chiar dacă şi el ca şi San Eugenio – Puerto Colon e plin de turişti, de hoteluri şi de aparthoteluri pentru turişti, seamănă mai mult cu un oraş de oameni normali şi nu unul de vacanţă: grădiniţe, şcoli, locuri de joacă, magazine de cartier 😀

Un motiv secundar ar fi însăşi Merlin care nu colaborează cu noi aşa cum ar trebui s-o facă un administrator. Acum vreo lună ni s-a tăiat curentul pe motiv de neplată, asta după ce noi îi plătisem facturile lui Merlin. Apoi, televizor ne-a adus de abia după două luni (nu că l-am deschis de cinci ori oână acum, dar e vorba de un principiu: plătesc un lucru, trebuie să-l primesc). De când ne-am întors din România, adică de pe 2 iunie, boilărul nu ne funcţionează, aşa că facem duş doar cu apă rece. Bine, afară este cald şi nu-i deloc un chin duşul rece (unde mai pui că e şi sănătos pentru piele şi circulaţia sângelui), dar de ce să nu ai apă caldă dacă vrei un duş fiebinte atunci când ai chef? Am anunţat-o pe Merlin de problemă, a zis că trimite pe cineva să repare boilărul (dacă e ceva de reparat, probabil că trebuie schimbat, e cam vechi) şi se face o săptămână iar noi tot doar cu apă rece ne spălăm. A sunat şi ea acum două zile, dar nu pentru a ne spune când ne rezolvă situaţia, ci pentru a ne întreba de banii de chirie. Păi stai femeie aşa, nici nu suntem în 10 ale lunii şi tu ţipi după chirie? Ori nici măcar nu ne-ai întrebat dacă mai vrem să mai stăm la voi…

Intrarea în apartament şi anunţul de închiriere

Ok, ca s-o închei cu Merlin, trec la partea cu căutatul unei locuinţe. Găsise Seb ceva www.enalquiler.com, un studio de 50 de metri pătraţi în Los Cristianos la 300 de euro, şi stabilise telefonic  întâlnire cu proprietarul (întâlnire care trebuia să se producă ieri, numai că valurile au fost bune în Las Galletas şi am contramandat întâlnirea), dar azi, cu o oră înainte de noua întâlnire, omul ne-a dat sms că nu mai e valabil, şi-a găsit chiriaşi. Şi am zis, după ce am venit de la muncă de pe Playa del Duque, să luăm la pas străduţele din Los Cristianos ca să „vânăm” anunţurile cu „Se alquila” (se închiriază, în spaniolă) afişate pe la balcoane. Că anunţurile ăstea sunt multe, şi multe în zone în care până în 2008 trebuia să omori chiriaşul ca să poţi să te muţi într-o locuinţă de acolo (e o glumă, dar realitatea este că, spre exemplu, în zona Veronicas din Las Americas la fel ca în zona portului din Los Cristianos niciodată până-n criză n-au fost puse anunţuri de închiriere pe zidul casei, în geam sau pe balcon pentru că pur şi simplu niciodată apartamentul/casa/ garsoniera nu era liber/ă).

Am telefonat la vreo 6 astfel de anunţuri, toate în zona portului din Los Cristianos (da, am vorbit în spaniolă, şi când interlocutorul a luat-o mai la trap cu povestea despre locuinţă, l-am rugat să habla lentamente 😀 ) Pentru că toate erau apartamente (aşa s-a nimerit, să găsim numai astfel de anunţuri pe străzile de lângă port), preţurile erau de la 500 de euro la 650. În asta, taxele incluse. Majoritatea celor care închiriau erau privaţi, dar am dat şi de doi agenţi imobiliari, unul îşi lua 50% comisionul de intermediere iar celălalt a spus că nu ia comision, percepe doar o taxă de contract de 50 de euro (care ce poate fi altceva decât comision?). Şi la toţi trebuia achitat, la semnarea contractului, o chirie şi un depozit (garanţie) echivalent cu valoarea chiriei.

Complexul nu-i cel mai nou posibil, dar are cea mai bună aşezare din Los Cristianos

Ce ne-a plăcut cel mai mult a fost un apartament (cu un dormitor) de la etajul doi al unui bloc construit exact pe buza Atlanticului. 500 de euro, fără intermediari. Şi faza cea mai tare la aşezarea blocului nu e apropierea de port ci de Fitenia, care este un spot foarte bun pentru surf. Şi chiar de la balconul acestui apartament sub care bat valurile în stânci se văd  surferi. Cu ochiul liber, că-s doar la 100 de metri. Mai aproape de valul de surf n-ai putea fi nici dacă ai dormi în rulotă, în parcarea de lângă plajă. Că şi zicea Seb, pot să trag o tură în valuri cât timp se face mâncarea.

Un colos de rocă vulcanică în stânga, valurile Atlanticului în faţă, portul în dreapta

Cum a rămas cu proprietara apartamentului? Să vedem pozele (trimise pe mail) şi când vine din Santa Cruz să ne întâlnim pentru experienţa nemijlocită de tehnologii.

[nggallery id=52]

Catamaranul Fred Olsen ce merge pe insula La Gomera

16 Comentarii