Am reînceput să facem bani în Tenerife, că de cheltuit am tot cheltuit

A fost o zi productivă pentru bugetul emigranţilor. Bine, având în vedere că nu mai aveam niciun ban, orice câştig ar fi făcut ziua productivă. Dar chiar am câştigat mulţumitor de bine, având în vedere piaţa locurilor de muncă din insulele Canare. Eu am făcut 36 de euro pentru trei ore şi jumătate de prezentare costume de baie turiştilor de pe plaj Duke din Playa de Fanabe (plajă de milionari), iar Seb 25 de euro pentru două ore de încărcat mortarul din urma demolării unor pereţi de către Dan.

Cu costumele nu a fost aşa de simplu cum mi-am imaginat. Adică e destul de greu să te plimbi prin nisip şi să arăţi unor oameni străini un costum şi modul cum ţi-l poţi pune pe corp. Pentru că unu, e cald şi soarele te bate în cap, doi, degetele pot să nu te asculte şi sincronizarea să nu funcţioneze cu legarea şi dezlegarea şnururilor, trei, să te împiedici în timp ce te răsuceşti ca oamenii să te vadă din toate părţile şi să te trezeşti în nisip. Nu, n-am căzut, nu prea am avut parte de stângăcii,  dar simplu nu este.

Faza cea mai tare e că chiar s-au cumpărat. Adică eu ziceam că nu aş da banii pe aşa ceva şi mă gândeam că multă lume e ca mine. Dar nu, oamenii pot plăti pentru orice chestie, cât de hidoasă sau demodată ar fi, doar pentru că lor le place. Din foarte mare fericire, oamenii sunt aşa de diferiţi şi au gusturile la fel de diferite. Şi de unde eu plecasem de acasă cu ideea de a face tot posibilul să prezint bine costumele şi la sfârşitul programului să-mi iau fixul, m-am trezit că am primit şi comision pentru articolele vândute. Apoi, dacă e să mă refer la cumpărători, cine ar fi putut cumpăra hidoşeniile decât nişte rusoaice? Pardon, rusoaice grase? Nimeni, că o spanioloaică a vrut să încerce costumul şi nu i-a plăcut cum se aşează pe şunculiţle ei (plus că bichinii chiar îi veneau foarte decoltaţi). Normal că nu l-a mai luat. Pentru rusoaice cred că nici nu contează cum vine, să fie acolo ceva inedit şi ceva pe care să cheltuie banii.

Părţi bune: banii (frumuşei), complimentele (multe rău, o grămadă de femei şi doar femei, foarte ciudat, m-au lăudat, au spus că am un corp frumos şi un zâmbet minunat) şi recunoştinţa (Jose, tipul ce m-a angajat, mi-a lăudat profesionalismul şi a spus că am o prezenţă electrică care-i face pe oameni să mă privească… a spus de vreo patru ori că se bucură că m-a cunoscut şi că lucrez pentru el).

Părţi rele: angajatorul, tot angajator. De unde acum două zile când ne-am cunoscut mi-a spus că am două variante de câştig, 20 euro fixul + 3 euro comision pentru fiecare costum vândut ori 30 euro fixul + 2 euro/costum vândut, acum, la sfârşitul zilei când a venit momentul plăţii, îmi dă 30 de euro toţi banii şi se aşteaptă să zic mulţumesc şi să plec. Păi cum adică, am zis că vreau 30+2/bucată, asta înseamnă 30+2×3=36. La care el „Păi da, dar asta a fost acum două zile, când nu ştiam că o să meargă aşa prost treaba. Îţi dau oricum 30 de euro pentru ce ai făcut azi.” Nu, nu, am zis, vorba a fost alta, deja te-ai sucit în două zile, nu-i corect, nu-i fair, nu-i bine. Ştiai de acum două zile că sunt puţini turişti, că vulcanul din Islanda afectează turismul din Tenerife, că e criză, că oamenii nu mai cumpără ca acum 15 ani de zile şi totuşi mi-ai oferit dreptul de a alege genul de câştig pe care-l vreau.

„Da, dar nu vezi că n-am vândut mare lucru? spune el. Gândeşte-te, eu îţi dau 30 de euro în fiecare zi fie că vinzi, fie că nu, asta înseamnă 900 de euro pe lună, un salariu bun.” De acord, e un salariu bun, dar şi timpul meu e preţios, plus că ai zis şi tu, mă descurc bine. „Jeanin”, zice el, „e vorba doar de 6 euro.” Nu, Jose, nu e vorba doar de 6 euro, e vorba de un principiu, e vorba de cuvântul tău, e vorba că deja îţi calci promisiunile. Şi omul bagă mâna în portofel şi caută 6 euro. Găseşte mai multe monede, nu suficiente, îmi dă 5 euro şi-mi spune că-mi rămâne dator cu un euro pe care mi-l va da mâine. Clar nemulţumit. Şi mă întreabă dacă sunt de acord să lucrez în continuare în noile condiţii de salarizare. Nu i-am răspuns. I-am zis că ne vedem mâine. Ar fi mai profitabilă pentru mine varianta 20+3/bucată doar dacă aş vinde peste 10 costume de baie. Sper că lucrurile vor merge mai bine mâine, că am de gând să rezist măcar până pe 20 mai, când venim pentru 10 zile în România.