Am găsit studio de închiriat. Privelişte de pe balcon, marele ocean Atlantic.

He, he! Am găsit studio de închiriat, deseară la ora 19 semnăm contractul pe trei luni. Cât eram în ţară Seb a căutat pe saituri canariote apartamente de închiriat şi a corespondat cu o tanti agentă imobiliară din San Eugenio, o localitate lipită de Las Americas. În San Eugenio găsise Seb la tantia asta, printre alte chestii mai scumpe, şi un studio de 360 de euro. A rămas ca atunci când ajungem pe insulă s-o sunăm. Aşa că azi dimineaţă, adică pe la ora 11 😀 că atunci e dimineaţă, Calu a sunat-o, că tantia nu ştie ingles şi noi încă nu ştim espanol.

Canariota a zis că ne vedem la 11.30 la complexul Islands Village. Am ajuns cât de cât în zonă, aşa cum ne arăta GPS-ul de pe telefonul lui Seb, o sunăm să ne dea indicaţii, ajungem în faţa complexului, o sunăm din nou şi femeia zice că întârzie vreo jumătate de oră. Da’ cât de proşti ne credea de nu ne-a zis de prima dată de întârziere? Zicea probabil că ne rătăcim noi vreo juma de oră şi nu mai e nevoie să se scuze…

(fiecare complex de locuinţe de pe insulă are piscină, deci, şi noi)

(o meserie dintr-asta îmi doresc şi eu, să privesc cum creşte iarba şi cum merg aspersoarele)

De studio ce să zic, ne place… pentru început. Costă 360 de euro pe lună, bani în care sunt incluse toate taxele de la electricitate, apă, gunoi la…. atât. Că gaz nu e, nu-i nevoie, aragazul este electric, centrală nu trebe că deh, pe insulă nu e frig. Pe lângă cei 360 de euro pe luna asta, trebe să-i mai dăm lui Merlin, că aşa o cheamă pe canariotă, 100 de euro comisionul ei, de agentă şi 180 de euro jumate din garanţie. Că cealaltă jumătate de garanţie o dăm luna viitoare. Garanţia ne-o dă înapoi la plecare. Dacă plecăm înainte de cele trei luni contractuale, ni se opreşte un procent de vreo 30% din garanţie. Ceva de genul ăsta.

Deci noi, deseară, când semnăm contractul, tre’ să plătim 640 de euroi (360+100+180) şi primim un studio cu terasă şi privelişte spre ocean, casa toată echipată ca la hotel. Ne pune lenjerie pe pat şi şampon în baie 😀 N-avem televizor, era bun pentru o ştire, ceva în spaniolă, dar mare dezavantaj nu-i, că sper să n-avem timp de televizor (adică toată ziua şi noaptea să fim plecaţi pe plajă, pe la munci, pe insulă, bla, bla, bla)

(la intrare pe stânga este baia, destul de drăguţă, apoi bucătăria, la fel, destul de ok şi camera de dormit end staf :D)

(terasa unde ne vom bea ceaiul şi vom inspira aerul fain de insulă. Avem şi o plăntuţă, cam uscată ea, da’ Seb se pricepe la flori, o va revitaliza)

(ce se vede de pe terasa noastră? Atlanticul, por supuesto)

(aleea de la intrarea în studio, nr. 505 B)

(în san Eugenio Alto, cât o aşteptam pe canariotă)

(bulevard din Las Americas)

(Calu pe placă, în faţa barului în care stăm)

(barul Lo Squalo, în centrul staţiunii Las Americas)

Acum suntem la o masă în Lo Squalo. Patroni îs doi italieni care s-au mutat pe insulă anul trecut şi au preluat afacerea. Adică plătesc chirie adevăratului proprietar, un canariot. E fain barul şi foarte ieftin, adică mai ieftin decât la terasele din centrul Sibiului. Pe un freş de portocale şi un expreso cu lapte am dat trei euro. Şi am primit şi parola pentru net. Acum tocmai am mâncat, io taliatele a pesto cu 5 euro şi Seb o salată cu pui la şase euro, preţ în care a intrat şi o halbă de bere. Ce să zic, îmi place viaţa mea. Şi „biroul” ăsta în care intră mereu surferi bronzaţi şi tatuaţi e pe gustul meu. „Fain cartierul nostru general” zice Seb.

În studioul în care ne vom muta din seara asta n-avem net. Este un bar cu uairles, la fel ca Lo Squalo, lângă complexul nostru rezidenţial, trebe să vedem cum facem rost de parolă. Mergem în seara asta la o sangria. 😀

Pentru mâine avem şi ceva de muncă. Nişte poze la un magazin de surf , poate se hotărăşte patronul, un brazilian de 25 de ani, ca Seb să-i facă saitul de prezentare… Ăştia sunt praf cu internetul, n-are unu un sait de doamne-ajută. Spre exemplu, barul în care stăm acum are domeniu, dar dacă intri pe sait te redirecţionează către contul lor de facebook. Praf de tot. Deci loc de făcut bani. 🙂

Iubesc viaţa în Tenerife, aşa cum o înţeleg eu acum.

10 thoughts on “Am găsit studio de închiriat. Privelişte de pe balcon, marele ocean Atlantic.”

  1. :)) Por supuesto :)) Hai ca incepi sa prinzi din cuvinte.
    Pare frumos, imi faceti pofta de concediu. Ma bucur sa aud ca se aranjeaza totul, incet, incet.

  2. Vad ca lucrurile merg spre bine, din cauza serviciului am fost in urma cu cititu’, e cel mai tare jurnal cum zicea lumea pe-aci, eu una traiesc fiecare clipa cand citesc iar pozele super tari….cat de mult imi place si ce mult ma bucur ca ati ajuns cu bine. Mult noroc in continuare, sunt sigura ca in curand gasiti si ceva de munca. Ahhhhhhh, recunosc un pic va invidiez(in sensul bun) mai ca as pleca si eu, cine stie… Suerte y otra sangria para mi :d

  3. Ooo nu am stiut ca Seb face saituri! La cat mai multe! Sa le arate el ce stie romanul destept. Nici nu ma asteptam la altceva din partea voastra. Uite cum ma faceti sa imi doresc si eu mai bine, si sa sper ca se poate. Trebuie doar sa vrei.

  4. tenerife frumos am fost si eu in august anul trecut super o vacanta de vis sa mergeti si in loro park

  5. jeanina vlad

    Seb face saituri la un nivel mult mai mic decât te-ai aştepta. Dar se pricepe pentru ce le trbuie canarioţilor. 🙂

    Invidia, dacă e constructivă, e foarte bună. Noi nu ne supărăm că ne invidiaţi. 🙂 Vă aşteptăm la soare, pe-o bucată de plajă!

  6. pfuaaaaaaaaaaaaaaai, m-ati înnebunit :)))) ce văd în pozele alea, pfuaaaaaai. nu pot să cred cât poate sa fie de fain. și una e sa vezi reclame facute de ei si alta e sa vezi prieteni în aceleasi poze .
    trebuie să vă zic că sunteti grooooooo-zavi !
    felicitări ! mă bucur pentru voi.
    un adevarat jurnal aceste ale tale relatari .
    gata ….ajunge cu lăudatu`, ca vreau sa citesc si celelalte posturi repede, repede.
    măăăăăăăăi, voi chiar ca faceti pofta lumii ….de o excursie (măcar atat)

  7. jeanina vlad

    Da, este minunat aici, în fiecare minut îi mulţumesc lui Dumnezeu că suntem aici. Şi sunt multe chestii care nu au cum să apară în poze, cum ar fi mirosul. Ziua miroase într-un fel, seara când se deschid anumite flori miroase altfel iar noaptea, când ne întoarcem noi acasă, mirosul devine tulburător. E de la o specie de orhidee, Orhideea Nopţii sau ceva în genul.
    Te aşteptăm într-o excursie… măcar. 🙂

Comments are closed.