„Nu am mâncat atâtea banane toată viaţa mea!” zice Je ieri, exact ceea îmi trecea şi mie prin cap, uitându-mă la cele peste o sută de banane care stau cuminţi în ciorchine şi se coc pe balconul nostru.

Luni ne-am procopsit cu doi ciorchini de banane, aduşi de Dan de pe o plantaţie din Puerto de la Cruz. El i-a descărcat în faţa „blocului” şi s-a dus în treaba lui, în timp ce eu i-am cărat sus. Cred că aveau în jur de 60 de kilograme amândoi şi mi-am dat seama că munca pe o plantaţie de banane nu este deloc floare la ureche. Cum încă nu am căutat un astfel de job, ne rezumăm să ne bucurăm de banane. Mâncăm banane dimineaţă, la prânz şi seara. Fructele se coc pe rând, dar suficient de repede pentru a urma aproape un ritual.  Rup zece banane din ciorchine, le decojesc frumos şi le pun pe farfurie, iar apoi le savurez cu Je împreună. Mmmmm. Iar cum mai avem şi nişte îngheţată de vanilie, ciocolată şi căpşuni prin care să tăvălim bananele..vă daţi seama cu ce bombe calorice ne tratăm.

Insulele Canare sunt cel mai mare producător de banane din UE, potrivit  Wikipedia, acestea ocupând 22 la sută din totalul producţiei agricole. Plantaţiile de banane sau „platanos”, cum se numesc aici, sunt întâlnite în tot arhipelagul, mai puţin în insulele Fuerteventura şi Lanzarote. Bananele canariote sunt mai mici decât cele pe care le găseşti în supermarketurile româneşti, soiul fiind adus din Guineea Ecuatorială, de exploratorii portughezi. De bune sunt foarte bune şi bogate în potasiu, magneziu şi vitamina B6, cu alte cuvinte un fel de MagneB6 natural. Poate de aceea nu sunt atât de stresaţi canarioţii, deşi criza se simte mai tare decât pe continent, şomajul ajungând la peste 27 la sută.

Acum, de când cu criza, problemele producătorilor de banane organiozaţi în cooperative sunt şi mai mari şi se vorbeşte de ani de zile de un război al bananelor pe piaţa europeană, unde multinaţionalele importă banane în special din America de Sud, pentru că sunt mai ieftine. Recent, am citit că s-a ajuns la un compromis, pentru ca bananele sus americane să fie mai competitive şi să aibă totuşi acces pe pieţele Uniunii Europene.

Din totalul producţiei de banane canariote, în Tenerife se culege cam jumătate, adică în jur de 150 de milioane de tone anual. Doar 10 procente sunt destinate consumului de pe insule, restul fiind pentru export, lucru care explică de ce guvernul local vrea să convingă fermierii să introducă experimental cultura de kiwi, pentru a diversifica producţia de fructe.

Deşi ar fi fost de aşteptat ca bananele să fie ieftine aici, nu este deloc aşa. Rar le găseşti în supermarketuri sub un euro, de cele mai multe ori fiind 1.20-1.50 euro. Mai există un soi de banane, nu foarte răspândit, care sunt mult mai mari şi care se vând cu aproape 4 euro kilogramul, dar nu am înţeles ce au atât de special.

Nici nu am vizitat încă o „finca” – fermă de banane, dar vom merge la una de lângă noi, unde din câte ştim, locuiesc şi lucrează români. Am văzut în excursia noastră cu bicicleta de acum ceva timp, că sunt ferme unde poţi să mergi să cumperi direct de pe plantaţie, nu înainte de a le degusta. Oricum, suntem mai documentaţi acum cu privire la bananieri, care nu sunt deloc arbori, ci plante.

Cred că un culegător de banane are nevoie de muşchi zdraveni:)

Join the Conversation

6 Comments

  1. cand te vad cu ciorchinele ala in brate mai ca-mi vine sa plang. noroc ca se „gasesc” si la noi…

  2. Bravo! Asa va vreau:) Si eu am avut vreo 10 kilograme de portocale culese cu mana mea din Masca:P si am mancat la greu… ne faceam fresh de portocale si la 3 dimineata.

    Va pup

  3. He, he he, tu nu iti dai seama cati „prieteni” ti-ai facut cu poza asta!Sunt mai mici ca cele de la noi , da gustul cum e?

Leave a comment

Lasă un răspuns