Săptămâna trecută am prins crabi şi peşti iar acum îmi bat capul cum să facem să prindem şi noi nişte caracatiţe ca toţi oamenii.

Localnicii de pe aici sunt maeştri în capturarea dihăniilor care atunci când ajung în farfurie devin cam gumoase, după părerea mea. Totuşi merită încercate. Nu mi-am imaginat însă că ditamai caracatiţele, de circa juma de metru diametru, se găsesc pe malul oceanului, pe sub stâncile care răsar în timpul refluxului.

Noroc tot cu surferii, că am furat puţină meserie de „cacacatist”. Cred că era sâmbătă seara, în ziua cu munca. După prima repriză de surf de dimineaţă, am pritocit toate pozele pe calculator, am făcut selecţiile, iar apoi spre seară am ieşit iar la pozat. Ca să mă plasez mai bine, că eram în contra-lumină, am luat stâncăraia ieşită după reflux la pas. Cum păşeam eu aşa, atent să nu alunec să-mi rup gâtul şi să crăp aparatul Je-ului, ridic ochii şi văd un fund mare de moşneag care se iţea de sub un fel de dig mititel. Era defapt o conductă veche peste care erau pietre cimentate. Oceanul şi-a făcut însă treaba şi greu îţi mai dădeai seama că nu e tot stâncă.

În fine, moşul meşterea ceva pe acolo şi normal că am uitat de surf şi m-am dus să casc gura. Cu el mai era un tip, probabil fiu, care stătea mai relaxat cu un bat de bambus cam de un metru şi jumatate în mână, pe care îl tot vâra sub conducta devenită un fel de recif. Nu părea să prindă niciunul nimic şi mă gândeam ce ar putea să scoata de acolo, ca aveau ceva carne alba înfipta întrun mic harpon prins pe vârful băţului de bambus.

M-am edificat curând, când moşul a ajuns la o stâncă de lângă conductă, a meşterit el ceva cu băţul pe dedesubt, apoi a înfipt o suliţă bună şi de întors carnea pe grătar şi a strigat după fecior. Acesta i-a venit în ajutor cu încă un harpon oţelit şi odată l-am văzut pe moş că se opinteşte cu amândouă mâinile sub apă şi cu valurile trecându-i peste nădragii scurţi.

A scos o caracatiţă de toată frumuseţea, dintr-un loc în care nu mi-aş fi închipuit că stau.  Mai aveau încă două în fosta găleată de lavabilă cu care erau dotaţi, dar asta părea cea mai mare. A urmat operaţiunea mai puţin plăcută de ucidere a bestiei. A trântit-o de stânci câteva minute să o ameţească, apoi i-a scos măruntaiele, pe care le-a folosit din nou ca momeală, pe beţele de bambus.

Deci cum se face am văzut, mai trebuie doar să facem rost de harpoane şi cu răbdare să scotocim pe sub stâncile din Playa de Las Americas.

P.S. Pentru cei care se întreabă unde e Je în toată povestea: se prăjea la soare…

Join the Conversation

14 Comments

  1. Seb, nu subestima carnea de caracatita – am mancat in Portugalia tentacule pe gratar si au fost delicioase. Cei din insulele Azore mananca de Craciun caracatita la cuptor, asadar ma gandesc ca si in Tenerife trebuie sa fie niste retete delicioase, poate n-ati dat inca de ele. Nu in barurile pentru turisti, in orice caz…

    1. Nu o subestimeze Calin:) Am si spus ca dupa crabi asta urmeaya..doar sa ne dotam cu harpoane.

  2. Calin are dreptate. Sunt o nebunie daca le gatesti a la carte. Mie imi place calamarul foarte mult, cred ca e putin mai fraged. Insa nu cred ca va doare gura sa intrebati pe moshu’ cum le prepara. Poate chiar va arata. Puteti sa cautati si pe net, imposibil sa nu gasiti niste retete delicioase. Aici costa un porcoi de bani sa le cumperi proaspete. Acolo le „culegi” gratis. Mai stati pe ganduri? Ah, mama….
    Ia uite aici http://www.tourspain.org/recipes/pulpo.asp

    1. Vad ca reteta asta e si foarte ieftina..din doi euroi ai facut mancare din caracatita. Niste ceapa, cartofi..ieftin rau.

  3. Mmmmm….. caracatita am mancat si eu in grecia.Gust de pui dar mult mai nobil, se topea in gura!Asta chiar e motiv de spus ca ati ajuns in rai!Gasiti urgent reteta!
    P.S. multumesc pt site!

    1. Musai sa probam daca vorbiti de pui..tocmai am lasat acasa puiul sa se faca ciorba..prima ciorba din Tenerife!

    1. cu congelatul e cam problema ca frigiderul nostru nu mi se pare prea prietenos cu gheata, dar gasim noi o lada sa lasam doua zile o caracatita…sa fie ea numai prinsa.

  4. Foarte tare si curajoasa aventura voastra. Multa bafta si sper sa reusiti sa va stabiliti acolo permanent cu absolut tot ce aveti nevoie. am citit astazi vreo 3 ore de pe la postarile din februarie. Succes

    1. Ma bucur ca te-a captivat povestea. Sa fiu sincer si mie mi se pare captivanta cand o citesc scrisa de Je.

  5. Câtă cruzime la insularii „ăștia”!
    Ne-am hotărât: Emigrăm în Tenerife si înființăm o asociație de ocrotire a minunatelor și gustoaselor caracatițe! 🙂

    Pofta vine mâncând! 🙂

  6. Faza cu caracatiţele din punctul de vedere al surferilor stă în felul următor: NU OMORÂŢI CARACATIŢELE! Este un lanţ în natură, caracatiţa se hrăneşte cu arici de mare şi se ştie că unde sunt caracatiţe nu mai sunt arici de mare, sau sunt foarte puţini. Ori asta e în avantajul surferilor, că aricii au venin în ace şi de calci într-unul, piciorul îţi este ca şi amputat vreo două zile. Ţepii rămân în picior, piciorul te doare când calci şi e foarte amorţit iar concluzia este că doamna caracatiţă TREBUIE să trăiască.
    Acum, de te faci surfer, ce sacrifici? O friptură delicioasă de caracatiţă sau un picior paralizat?

Leave a comment

Lasă un răspuns