Update de dietă: Raw Till 4 în sarcină

12 februarie 2017, săptămâna 40 de sarcină (dap, încă așteptăm, dar nu ne grăbim, Yago s-a născut în săptămâna 42 încheiată fix).

2 ani și 6 luni de când am început să mănânc Raw Till 4. Câte kilograme am?

În August 2014 când am început să mănânc astfel aveam 55 sau pe-acolo. 23 de kilograme în plus în 2 ani jumate (inclusiv cu kilele aferente bebelușului & co.)

În februarie anul trecut aveam 71 de kilograme. În mai, când am rămas însărcinată, aveam 73. Acum, după 9 luni de sarcină, am 78 (poate puțin mai mult, 78 aveam săptămâna trecută). Deci am ”luat” în perioada sarcinii 5 kilograme în (aproape) aceleași condiții de regim alimentar ca până atunci și cu deloc sport în prima jumătate și foarte puțin sport și activitate fizică, în general, în a doua jumătate.

Cred că Raw Till 4 este una din cele mai sănătoase diete care există pe pământ și mă bucur că am luat hotărârea de a mânca astfel. În ciuda zecilor de kilograme câștigate mâncând astfel. Așa cum am mai spus, m-au îngrășat cei 12 ani de cure de slăbire ținuți înainte să mă decid să nu îmi mai limitez porțiile și caloriile. Nu carbohidrații. Nu faptul că mănânc cele mai sănătoase alimente existente pe pământ ori de câte ori mi-e foame și până mă satur. Există cercetări și studii clinice care dovedesc că restricțiile calorice aka. ”mănâncă cumpătat și ridică-te de la masă cu stomacul neplin” nu numai că nu te ajută să slăbești și să-ți menții greutatea pe termen lung dar chiar te fac să fii mai gras și să slăbești tot mai greu și cu mai mult efort și restricții. Prin încetinirea metabolismului. Cel mai cunoscut astfel de studiu e cel care îi are ca subiecți pe participanții la show-ul american de televiziune ”The Biggest Loser”. Un studiu care i-a urmărit în ultimii 6 ani pe cei care au slăbit cu mult sport și insuficientă mâncare în cadrul lunilor de concurs și care a demonstrat nu numai că nu au reușit să-și păstreze greutatea câștigată și s-au îngrășat la loc (nu în puține cazuri, chiar peste cât pierduseră la concurs, cum e și cazul meu), dar au reușit să-și încetinească metabolismul astfel încât la ani de zile după concurs corpul lor încă consumă mai puține calorii pentru aceleași activități față de perioada de dinainte de concurs. Același lucru pe care l-a demonstrat și studiul lui Ancel Keys din 1944-1945 despre care am făcut un video. Acolo participanții la studiu și-au încetinit metabolismul cu peste 40% în doar 2 luni de 1800 calorii pe zi!

Toată viața mea adultă cât m-am luptat cu zeci de cure diferite de slăbire mereu am crezut că nu îmi iese periada de adaptare de după slăbire. Am crezut că eu sunt de vină că nu pot să reintroduc treptat calorii până a ajunge la cele 2000 recomandate pentru menținerea pe viață la greutatea ideală. Și că sunt prea pofticioasă și de aia reușesc să o dau în bară mereu. N-am avut probleme niciodată să slăbesc. Am zis ca toată lumea: vrei să slăbești – mănânci mai puțin și te miști mai mult. Și la fel am mai zis: e ușor să slăbești, mai greu să te menții.

Acum știu că asta e o porcărie care nu ajută cu adevărat pe nimeni (altfel nu am avea mereu atâția oameni prinși în industria curelor de slăbit, nu-i așa?). Nimeni nu se poate menține după o cură de slăbit. Punct. Nu eu că eram pofticioasă. Nimeni. Presupun că toată lumea e pofticioasă când vine după foamete și război. Corpul își cere dreptul la combustibil și nutriție, vrea să supraviețuiască. Procentul acela mic de oameni care nu se îngrașă după ce au ținut cură de slăbire e susținut de cafea și alte energizante, ceaiuri laxative, ceaiuri, pastile și suplimente care reduc apetitul, etc. Ori niciuna din metodele ăstea nu recomandă un stil de viață sănătos, nu credeți?

Deci de aia sunt senină și am încă încredere că îngrășarea mea va avea o limită după care kilogramele vor coborî. Pentru că știu că l-am distrus prin nenumăratele perioade de foamete autoimpusă și că e nevoie de ani de zile de nutriție adecvată și SUFICIENTĂ pentru a reface daunele produse. Concurenții de la concursul american de slăbit și-au distrus metabolismul în 3 luni. Eu în 12 ani de cure yo-yo (însumate, perioadele mele de restricții calorice probabil depășesc 1 an jumate).

Pentru cei care îmi urmăresc povestea poate că nu mai trebuie să explic ce înseamnă Raw Till 4. Pentru cei noi, o să fac un mic rezumat.

Raw Till 4 nu înseamnă doar ceea ce spune numele: mâncare crudă până la ora 4 pm. Asta e doar o chestie… generică. RT4 pune accentul pe carbohidrați întregi, nerafinați. minim procesați. În stare crudă în prima parte a zilei – sub formă de fructe proaspete și bine coapte – și gătiți la cină – amidonoase la cuptor, fierte în apă sau la aburi fără ulei și cu puțină sau deloc sare. E un stil de viață vegan, adică doar cu produse de origine vegetală, care încurajează consumul de alimente cât mai apropiate de starea lor naturală, minim procesate și cât mai integrale.

RT4 mai înseamnă calorii nelimitate. Nu în sensul să mănânci până vomiți, ci să mănânci ori de câte ori ți-e foame și că mănânci până te saturi. Se bazează pe regula de bun simț că în natură, în habitatul lor natural, animalele mănâncă ori de câte ori le e foame (când au ce, firește) și se opresc din mâncat când sunt pline. Gorilele și alte primate mănâncă aproapte tot timpul când nu dorm sau nu se joacă (există variații de greutate între sezoane – în care e mâncare din belșug și în care trebuie să umble mai mult ca să-și umple burta – dar nu mari). Cred că lor nu le-a zis nimeni să se oprească când încă sunt nesătule sau să mănânce porții de mărimea pumnului, că atât le e stomacul 🙂 Urmărind animalele din sălbăticie s-a constatat că nu există obezitate printre ele. Doar animalele domesticite par să sufere de probleme cu greutatea. Și omul, care s-a depărtat foarte mult de alimentația pentru care i-a fost construit corpul.

RT4 e un regim alimentar bazat pe carbohidrați – principala sursă de energie a omului. RT4 zice că 90% din caloriile zilnice să provină din carbohidrați, 5% din proteine și 5% din grăsimi. Un raport foarte asemănător cu al primatelor din sălbăticie, animalele cu anatomia și ADN-ul cel mai apropiat nouă. Aici e una din schimbările petrecute în diata mea din ultimele luni – am ajuns să mănânc ceva mai multe grăsimi (și spre 15%, dar de cele mai multe ori între 5 și 10% – am verificat de câteva ori pe cronometer.com – și ceva mai multe proteine – vreo 6-8%).

RT4 pune fructele pe primul plan pentru conținutul lor mare de vitamine, minerale, zaharuri simple, hidratare și conținutul foarte foarte foarte (insist, FOARTE) mic de inhibitori de absorbție (cum au semințele, spre exemplu, sau majoritate frunzelor verzi ori leguminoasele – să nu mai vorbim de produsele de origine animală). Au fost perioade în care la prânz am mâncat mâncare gătită (fulgi de ovăz, sau orez fiert, sau cartofi la cuptor sau paste, sau pâine) dar m-am întors la fructe. Așa am simțit, îmi plac fructele și când sunt din plin îmi place să mănânc din plin. Adevărul că asta a fost principalul motiv pentru care am mâncat altceva decât fructe la  prânz – o lipsă de organizare, aprovizionare ori lipsă de alternative apetisante în piață.

Ca mic rezumat de dietă de sarcină, am început cu lipsa aproape totală a apetitului în prima lună și jumătate atunci când am și renunțat la dans și bicicletă din lipsă de chef/energie. Poate că a fost o chestie provocată de alta și amândouă reciproc, nu mai aveam energie pentru mers la dans sau ieșit cu bicileta pe dealuri pentru că nu mai mâncam suficient. Și așa, lenevind în casă sau la plajă, nu aveam poftă de mâncare (deși nici acum nu am mare activitate dar totuși am poftă de mâncare și mănânc între 2400 și 3200 de calorii). Ce am mâncat atunci? Aceleași lucruri ca în mod normal dar mai puțin (probabil pe la 1500-1800 calorii). Oricum, după perioada aia a urmat alta de pofte – mâncare rafinată și intens procesată, AMBALATĂ. bogată în ulei, sare (și ceva aditivi, deși citeam și atunci etichetele 😀 ). Venită, cel mai probabil, pe fondul lipsei de calorii și nutriție din săptămânile anterioare. Așa că a chipsurile, ciocolata, biscuiții, migdalele prăjite, fisticul, ketchapul, hamburgherii și cârnații vegetali, pâinea, conservăriile și altele asemenea au fost mâncare de bază vreo 2-3 luni. Aici a fost undeva între 2500 și 4000 de calorii pe zi.

Apoi am simțit că mi s-a luat de atâtea chestii grase și grețoase și că vreau să mă întorc acasă 😀 Iar când mi-am făcut primul smoothie după nebunia asta (din curmale, banane, afine și apă) am zis ”dar eu de ce nu mi-am mai făcut smoothie în ultimele luni?!?” Apoi au început să se coacă portocalele și mandarinele si am avut mic dejunuri din 3 kile de citrice dulci și zemoase. Și din nou lăzile cu portocale și banane s-au întors în bucătăria noastră. Și sacii de cartofi. Cam la fel ca cu smothieul mi s-a întâmplat și la prima tavă de cartofi la cuptor: ”când și, mai ales, de ce am renunțat să mai mănânc cartofi la cuptor?!?”

Cam atunci am început să am chef de mișcare. Nu, nu ca înainte de sarcină, dar totuși, mișcare – înot ori de câte ori coboram la plajă și gimnastică prenatală (20-60 de minute pe zi; sunt zile în care nu îmi vine să mă opresc din exerciții și zic ”hai să-l fac și pe ală! dar stai, că pot să fac și așa!” etc. – și am o burtă cât China). În unele zile am alergat prin pădurea de lângă casă, așa am simțit, așa am avut chef. Cu aceeași burtă cât China. În ultimele zile, chiar de am chef de mici alergări, nu mai pot – presează uterul pe pelvis de zici că nu-i adevărat. Dar mersul merge 😀

Așadar, cu lipsă apetit în primele săptămâni, junk food în următoarele luni și Rt4 în ultimele vreo 5 luni am luat în greutate 5 kilograme. Dacă fac o mică socoteală cu cam cât cântărește bebe, lichidul amniotic, placenta și surplusul de sânge aferent sarcinii, cel mai probabil că am slăbit în ultimele 9 luni. Voi reveni cu update după naștere.

Exemplu de cam ce mănânc într-o zi:

-portocale sau suc proaspăt stors din portocale, mandarine și grefruit plus toată pulpa – 500-800 de calorii;

-banane simple sau smoothie din banane, curmale și fructe de pădure – 700-1000 de calorii;

-salată verde cu diverse zarzavaturi, avocado și nuci braziliene – 400-500 calorii;

-cartofi tăiați pai și copți pe hârtie de copt fără adaos de sare sau ulei însoțiți de diverse zarzavaturi fierte la aburi (frunze de sfeclă albă, brocoli, conopidă, morcovi, sfeclă roșie) cu sos de avocado cu usturoi sau fără sos deloc (cam asta am mâncat în ultimele săptămâni, asta sunt eu, nu mă plictisesc cu săptămânile de o mâncare) – 600-900 calorii.

Alt exemplu de cină e cu orez (basmati alb, încă favoritul meu) și linte ori năut ori fasole în loc de cartofi; cu legumele la abur lângă.

Am avut ceva perioade cu orez roșu sau negru sau brun si altele cu ovăz, secară și orz – fierte simplu, ca și orezul Basmati alb, fără sare sau ulei, mâncate alături de zarzavaturi crude sau fierte la abur, dar în ultimele 3 luni cinele au fost bazate pe cartof alb și orez alb.

Nu am mâncat mai des, așa cum se zice despre perioada a doua a sarcinii – în 3 sau 4 mese pe zi am asigurat nevoile energetice ale corpului meu și a lui bebe. În ciuda burții, stomacul și-a făcut loc să se umfle în timpul meselor mele voluminoase. Și a digerat destul de eficient. 3-5 scaune pe zi. O sarcină frumoasă (grețuri și 3 vome atunci, la început), fără durei de spate (în ciuda burții cât China), fără edeme, fără probleme, fără constipație (grație fibrelor și hidratării aduse de RT4 – în perioada de mâncare ambalată și intens procesată am avut un soi de constipație, zic ”un soi de” pentru că în societatea actuală e considerat tranzit perfect normal, dar pentru mine și orice om ce mănâncă o dietă bazată pe plante integrale 1 scaun pe zi e puțin – ar trebui să evacuăm la fel de des cum mâncăm, nu e în interesul corpului ca mâncarea să stagneze 24 de ore în intestine! – și sunt oameni, majoritatea, care fac o dată la câteva zile, închipuie-ți putreziciune ce e în mațele lor – dar nu, cancerul de colon nu are deloc legătură cu dieta).

Ca o mică comparație, în sarcina cu Yago aveam cu vreo 2 săptămâni înainte să nasc 15 kilograme în plus față de cât cântărea înainte să rămân gravidă (nu m-am mai cântărit după de frica a ce-mi poate arăta cântarul, cred că am mai luat 1 kilogram în săptămânile ălea). Asta e diferența dintre un metabolism lent al unui corp înfometat și un metabolism pe cale de refacere și un corp hrănit și nutrit. Cu Yago am rămas însărcinată după o cură de slăbire de 1600-1900 calorii cu sport zilnic (vreo oră de alergare) ce a durat 3 luni fără puțin. Acum am rămas însărcinată după mai bine de un an jumate de nutriție adecvată într-un număr suficient de calorii. Cu sport zilnic, în mare parte bicicletă pe dealuri, în medie vreo 45 de minute pe zi.

Atunci, cu Yago, am ținut jurnal de calorii de la cap la final deci pot să mă uit înapoi și să spun exact ce și cât am mâncat. Și au fost între 2000 și 3200 de calorii, cu puține zile peste 3200. Acum, cu excepția celor vreo 6 săptămâni din primul trimestru de sarcină de sub 2000 de calorii, între 2400 și 4000. Atunci am crescut cu cel puțin 15 kg (de la 52 la 67). Acum cu în jur de 5 (de la 73 la 78).

Atunci am înotat aproape zilnic în ultimele 6 luni de sarcină (primele 3 au fost de lipsă de chef de mișcare) – locuiam în Las Americas, lucram pe plajă și mi-era la îndemână să fac 30 de min de înot în ocean pe zi. Plus altă jumătate de oră de gimnastică prenatală dimineața. Acum, primele 4 luni și jumate aprope inactive total, dar total, că n-am mai lucrat pe plajă și apoi ne-am mutat în Icod de los Vinos și nu am mai coborât zilnic la plajă. Și apoi, restul, cu gimnastică prenatală aproape zilnic și înot ocazional (o dată pe săptămână, mai des prin oct-nov, mai rar în ultimele luni). Oricum, mai puțină activitate fizică comparativ cu prima sarcină – lucrez la calculator, deci sunt mai sedentară.

De încheiere, concluzie personală a unui om care nu are studii în nutriție (și, de fapt, în nimic altceva). Adică eu. Metabolismul e o chestie complexă pe care nu o înțeleg nici într-o miime dar despre care am văzut cu ochii mei că poate fi alterată foarte ușor și pe termen lung. N-am crezut asta în facultate, spre exemplu, când mai descopeream o cură nouă de slăbit care avea la sfârșitul articolului avertizarea ”să nu fie ținută mai mult de X săptămâni, că poate încetini metabolismul”. Dar acum știu că e o treabă reală. Din fericire am descoperit metoda prin care îl pot regla și ultimele 9 luni dovedesc că funcționează.

Și acum, pozele, majoritatea în urmă cu vreo 2 săptămâni, la sfârșitul lui ianuarie.

Jeanina ian 2017 2 Jeanina ian 2017 9 Jeanina ian 2017 11 Jeanina ian 2017

Jeanina ian 2017 8

Jeanina ian 2017 6

Jeanina ian 2017 10 Jeanina ian 2017 5 Jeanina ian 2017 4

Jeanina ian 2017 7 Jeanina ian 2017 3

Jeanina feb 2017 Jeanina feb 2017 2