Tenerife nu-i Hawaii

Când ne-am hotărât să venim în Tenerife, nu ştiam mai nimic despre insulă. Tot ce credeam că ştim era că e în oceanul Atlantic şi că are un climat tropical (eu-mi imaginam păduri luxuriante pline cu banane, mango şi maimuţe). Ajunşi aici, am trăit o uşoară dezamăgire. Nu era deloc cum ne imaginasem. Nu era verde, nu avea păduri exotice cu multă vegetaţie, nu avea plaje cu nisip alb şi palmieri până-n buza oceanului, nu avea nimic în comun cu aşteptările noastre. Şi nici acum nu-i mai verde, mai exotică şi mai cu hamace pe malul apei. Tenerife nu-i deloc o insulă tropicală. Este considerată sub-tropicală şi adevărul pe care trebuie să-l înţelegem cu toţii este acela că nu e Hawaii!!!!
Tenerife NU e aşa:
Kee-Beach-Kauai-Hawaii
nici aşa:
Tian Zhanşi deloc aşa:
seychelles-beach2

În schimb, Tenerife este aşa:

taganana 2şi aşa:
taganana 3sau aşa:
playa de las gaviotasori aşa:
Antequeraşi aşa:
sud-Costa Adeje
N-am avut mari probleme de acceptare şi acomodare, că şi aşa cum e, cu imaginea ei aridă şi stâncoasă şi cu zone destul de urbanizate, a ajuns rapid să ne placă. Am rămas aici şi am avut timp s-o cunoaştem şi să-i descoperim frumuseţile. Plajele cele mai speciale sau mai retrase, apele cele mai verzi şi mai limpezi, colţurile cele mai puţin căutate de hoardele de turişti.

Dar restul? Restul oamenilor care vin în Tenerife şi se-aşteaptă, ca noi în 2010, să găsească junglă la malul mării? Cum rămâne cu ei?

Că de aici mi-a venit ideea articolului. Întâlnim destul de mulţi români pe insulă. Turişti sau ne. Şi turiştii, că la ei o să mă refer, sunt dezamăgiţi. Nu toţi, nu generalizez. Dar o parte din ei spun că Tenerife nu e cum credeau că e. Nemulţumirea şi nefericirea acestor oameni ţine de aşteptările pe care le aveau. Şi cum aşteptările ni le formăm pe baza cunoştinţelor şi informaţiilor pe care le avem, rezultă că oamenii ăştia sunt neinformaţi.

Mă simt generoasă azi, vreau să informez puţin pe viitorii turişti români care aleg Tenerife ca destinaţie de vacanţă.

Tenerife nu este Hawaii, am stabilit mai sus. E o insulă cu multe microclimate, dar, în general, în sud plouă rar (sunt ani în care nu plouă nici măcar o picătură) şi e secetă iar în nord-vest, datorită vânturilor de nord-vest care aduc precipitaţii şi a barierei orografice pe care o face lanţul muntos, umiditatea e ridicată şi în timpul lunilor de iarnă plouă bine de tot. Astfel că insula e uscată, cu vegetaţie semi-deşertică, cu excepţia nordului, unde sunt mai multe păduri, mai mult verde, mai multă răcoare – dar nu, nici în aceste condiţii nordul insulei nu este ca-n Hawaii.

Coastele din Tenerife sunt, în general, înalte și abrupte, mai ales în nordul insulei. Pe coasta de nord sunt mai frecvente plajele de stâncă, mici şi cu nisip negru, iar pe coastele de sud și sud-vest sunt plaje mai întinse şi mai deschise la culoare. Sunt plaje înconjurate de localităţi dar sunt şi plaje în locuri pustii, unde se ajunge după o drumeţie pe crestele muntoase sau venind pe ocean, cu barca sau caiacul (sau placa de Stand-up Padle). Sunt plaje turistice, sunt şi plaje de nudişti, şi plaje pline de localnici, şi plaje exclusiviste (dar nu private, în Spania tot litoralul este domeniu public).
Plajele sunt multe şi mărunte. Puţine sunt lungi şi late, şi, din ăstea, puţine sunt naturale. Plaja tipică din Tenerife este cu nisip negru, de rocă vulcanică. Mai sunt şi plaje naturale cu nisip auriu, dar puţine şi majoritatea mici (excepţie La Tejita, care-i lata de câteva sute de metri şi lungă de vreo 2 km), retrase. Şi mai sunt şi plaje amenajete special pentru a primi mulţi turişti, cu nisip adus de pe continentul african, săpate peste plajele naturale de lavă ce existau aici până-n anii 70-80. Cum sunt cele din sud, spre exemplu, din Los Cristianos şi Playa de Las Americas. În timpul vacanţelor sunt destul de aglomerate şi pot da senzaţia de… nu ştiu ce senzaţie, una de tipul „eu credeam că o să fim doar noi pe plajă!”

Aici (adică în Los Cristianos – Las Americas) e o zonă nu numai cu multe hoteluri (65% din hotelurile de pe insulă sunt în Los Cristianos şi Las Americas), ci şi cu multe zone de rezidenţiale. Aşa că, stând în ocean şi uitându-te spre mal, vezi o plajă aglomerată, multe umbrele şi umbreluţe, în spatele plajei lanţuri de restaurante şi bazare comerciale iar şi mai în spate, până pe dealuri, hoteluri, un soi de blocuri pitice (nu sunt multe blocuri-turn, din fericire) şi case. Doar în plan îndepărtat se văd munţii, maiestuoşi şi stâncoşi. Deci, industrializare, populaţie multă şi nu-tocmai-natură.

Greşeala cea mai mare este să rămâi pironit locului. Gândeşti că ţi-ai luat ţeapă, Tenerife e naşpa ca plajă, un fel de Mamaia dar mai la capătul lumii, dar nu cauţi să descoperi şi altceva. Mâine faci acelaşi drum de la hotel la plajă, poimâine din nou şi peste o săptămână sau două, când pleci acasă, zici că data viitoare mergi în Egipt.

Pentru că e real portretul. Niciunul din oamenii care au spus că nu le place ce-au găsit în Tenerife nu a încercat să caute şi altă plajă. Un exemplu concret. Plaja de Torviscas (foto jos). Apa e limpede şi curată de cele mai multe ori, dar nisipul e fin şi gri. Unora le place, mie nu. Şi mulţi sunt ca mine, nu le place nisipul ăsta (la fel e şi pe plaja Troya, 2 km mai la sud). Plus că plaja e destul de murdară, multe chiştoace aruncate-n nisip, ambalaje, gunoaie etc.

playa-de-torviscas
Mai la nord cu un km, dincolo de un golf străjuit de un castel contemporan, e Playa del Duque (foto mai jos). Nisip auriu şi granulat, apă albastră-verzuie, transparentă, serviciul de curăţenie funcţionează mult mai bine, şi, pentru că e zonă de hoteluri de 5 stele, peisajul e altul. Tufe de vegetaţie la marginea plajei, palmieri şi nu multe restaurante pe promenadă. În spatele plajei, nu foarte multe clădiri. Deci mai aerisit şi mai verde decât pe plaja situată la sud. Playa del Duque este una din cele mai frumoase plaje din Europa iar cei mai mulţi turişti care spun că plajele din Tenerife sunt urâte stau toată vacanţa pe una singură (gen Torviscas) fără să aibă curiozitatea să caute şi să descopere şi altceva. Şi mai la nord, dincolo de Playa del Duque, e o plajă ciudată de pietre. Apoi, şi mai la nord cu câteva sute de metri, la intrare în La Caleta, plaja La Enramada, destul de sălbatică pentru zona turistică în care se află: nisip negru, pietriş negru, valuri mari, apă foarte limpede, perfect pentru snorkeling, neîncadrată de zone comerciale sau case.

Playa del Duque - într-o zi foarte bună

Playa del Duque

Tot Playa del Duque - culoarea apei nu este aşa mereu

Tot Playa del Duque – culoarea apei nu este aşa mereu

Tenerife poate da o primă impresie greşită, nu e o insulă care se dezvăluie singură. Trebuie s-o iscodeşti, s-o cercetezi, s-o cutreieri. Mai ales dacă ai maşină închiriată. Iar lipsa maşinii nu e un impediment, transportul public fucţionează bine, atinge multe localităţi de pe costă şi de pe munte. Plus că sunt turişti care fac ocolul insului cu bicicleta, deci asta poate fi o variantă măcar pentru o zonă de câţiva km de coastă, dacă nu de toată insula. Cu bicicleta chiar e mai frumos, mai domol şi mai… de vacanţă.

Şi pentru că vremea are legătură cu plaja şi, mai ales pentru că primim multe mailuri de la oameni care vor să ajungă în Tenerife şi nu ştiu să caute pe google informaţii despre insulă şi ne-ntreabă pe noi cum e vremea în Tenerife, două vorbe de meteo. Insula fiind la latitudinea deșertului Sahara (care se află la vreo 250 de km distanţă) se bucură de o climă caldă pe tot parcursul anului, 20°-22°C iarna și 26°-28°C vara (sunt valori medii, se-nţelege). Deci, din punctul ăsta de vedere, nu există sezon şi extrasezon, că tot timpul anului se poate sta pe nisip, la soare, tot timpul anului se poate face baie în ocean (prin februarie temperatura apei poate să scadă pe la vreo 16-17 grade C, dar asta nu  împiedică pe nimeni de la o baie de neuitat în Atlantic). Mai bate şi vântul, mai sunt şi zile de caniculă, când curenţii africani de aer aduc nisip din Sahara – chestie ce se cheamă aici calima, creează un fel de efect de seră care ridică temperatura-n aer şi la 40 de grade C. Dar asta nu e ceva care să se repete mai mult de câteva ori pe an şi e chiar drăguţ, un fel de obiectiv turistic – ceaţă gălbuie, câteodată nu se vede nici vârful dealului din cauza suspensiilor de nisip, cald de te coci şi… mult mojito 😀 Durează o zi, două, trei, dar în general trece repede, că alizeul îşi face treaba şi goneşte nisipul spre sud.

Nu o să trec în revistă toate plajele frumoase (după criteriile mele) de pe insulă, sunt multe. Ideea articolului este ca viitorul turist în Tenerife să ştie ce tip de litoral îl aşteaptă aici şi să caute în funcţie de ce preferă. Sau să-şi schimbe planurile de vacanţă dacă peisajul nu-i pare atât de exotic pe cât credea. Dar, de încheiere, mai pun câteva fotografii cu plaje apreciate de turişti, de critici şi de cei care acordă Steagul Albastru, o distincţie ce ia în consideraţie calitatea apei, a nisipului, a serviciilor, etc.

Playa las Teresita - în nord-estul insulei, lângă capitala Santa Cruz.

Playa las Teresita – în nord-estul insulei, la 5 km de capitala Santa Cruz. E destul de exotică iar peisajul nu-i aglomerat de clădiri (e doar un sătuc, pe muntele de lângă)

Playa de las VIstas, între Los Cristianos şi Las Americas - destul de lungă, destul de lată, nisip auriu, nu foarte fin, tocmai bun, apa faină, valuri de cele mai multe ori

Playa de las VIstas, între Los Cristianos şi Las Americas – destul de lungă, destul de lată, nisip auriu, nu foarte fin, tocmai bun, apa faină, valuri de cele mai multe ori. (foto panoramică de pe deal)

Playa La Tejita, la sud de El Medano, în dreptul aeroportului Sur. Cred că-i cea mai lungă plajă din Tenerife. Sălbatică, vizitată şi de nudişti care se amestecă de multe ori cu ne-nudiştii

Playa La Tejita, la sud de El Medano, în dreptul aeroportului Sur. Sălbatică şi naturală, cu nisip auriu şi izolată de zonele urbanizate, e vizitată şi de nudişti care se amestecă de multe ori cu ne-nudiştii (deşi au şi zonă oarecum privată, un mic golf la Montana Roja).

Tot La Tejita. Apele destul de liniştite, dar şi când intră valuri....

Tot La Tejita. Apele destul de liniştite, dar şi când intră valuri…

Plaja de lângă sătucul El Poris - un far lângă, ape cristaline.

Plaja de lângă sătucul El Poris – un far în depărtare, ape cristaline.

Plaja de la hotelul Abama e mai ascunsă, dar merită osteneala.

Plaja de la hotelul Abama e mai ascunsă, dar merită osteneala.

Cât despre apusurile de soare, ei bine, ăstea sunt grozave oriunde. La fel şi în Tenerife.

Cât despre apusurile de soare, ei bine, ăstea sunt grozave oriunde. La fel şi în Tenerife.