Am fost foarte leneşă şi am lăsat să treacă trei luni de la concediul din Portugalia fără să trec în revistă pozele şi momentele importante. Am scris despre unde ne-am cazat şi ce-am mâncat, am mai notat şi câte una, alta, dar n-am listat esenţialul. Iar faţă de fotografiile făcute în acest concediu am manifestat cea mai cruntă indiferenţă, căci de abia acum m-am uitat pe ele. Unele sunt hilare. Altele foarte tari. Mie îmi plac 😀

Şi nu ar fi vreo problemă că am neglijat să scriu despre concediul de anul trecut, din noiembrie, dar peste o săptămână plecăm în vacanţă în Toscana şi am simţit că trebuie să fac ordine în lucruri, poze, poveşti şi… concedii. Despre cele două săptămâni pe care le vom petrece pe continent o să scriu într-un viitor text; acum – Portugalia. Voi fi scurtă.

Din multele obiective turistice care se cer neapărat vizitate în Portugalia, noi am zis pas la majoritatea. Cum am mai spus deja în articolele anterioare despre Portugalia, e obositor (şi imposibil) să mergi peste tot atunci când vizitezi un oraş. Sau o ţară. Dar am văzut castele, palate, mănăstiri, poduri, statuia lui Hristos, plaje întinse da’ întinse rău de tot, capul cel mai vestic al Europei, faruri, diguri, fortăreţe, grădini botanice. Am vizitat atât cât ne-au permis picioarele şi timpul, o să vedeţi în poze cam ce am atins. Nu o să vorbesc despre toate acestea, despre istoriile şi legendele lor, cred că mult mai bine o fac site-urile de turism şi wikipedia.

Dar detaliez puţin despre cele două mari obiective (asta după MotoGP-ul de la Estoril, doamne, când voi apuca să scriu şi despre asta?!), anume: buţii Sendra şi parfumurile de nişă. Ce superficială sunt. De Sendra-s îndrăgostită de mulţi ani, încă de când am primit cadou o pereche de bocate de motor făcute de compania spaniolă. Şi cum în Tenerife n-am găsit niciun model din cele care-mi plac, am trimis celor de la Sendra un mail înainte de plecarea în concediu ca să-mi dea o listă cu magazinele unde le pot găsi produsele în Portugalia. Astfel, cu adresele băgate în GPS, am executat o adevărată odisee prin Lisabona, Cascais, Oeiras şi Porto. Rezultatul a fost… gustos. Că de fiecare dată când găseam (cu foarte mare greutate, că GPS-ul lui Seb are o personalitate dată-dracului) centrul comercial cu pricina, ne „beam” amarul lângă o tartă cu cremă de ou (pastel de nata). Că de găsit buţi, ioc. Ori aveau doar ciocate, de la de-alea din piele de viţică la cele de piton şi aligator, ori doar fashion – cizme şi botine pentru doamne adevărate (am precizat adevărate lângă doamne ca să se-nţeleagă că nu pentru mine), ori de biker – da’ numai numere de la 40 în sus. În final, Seb a decis. Când vom merge odată în Spania (pe continent), obiectivul turistic numărul unu va fi fabrica Sendra.

Şi doi. Parfumurile de nişă. Despre această ramură exclusivistă a parfumeriei am aflat la începutul anului trecut, de pe blogul lui Coifan. În Tenerife e o singură parfumerie ce vinde şi câteva nume de nişă, e în Puerto de la Cruz şi eu n-am ajuns încă la ea. Aşa că mi-am zis că-n Lisabona trebuie, dar trebuie neapărat să găsim un astfel de paradis ca să pot şi eu să cunosc parfumurile Serge Lutens, L’Artisan Parfumeur, Frederic Malle, Etat Libre d’Orange, Montale, Kilian, Escentric Molecules, Le Labo, Nasomatto, etc. Eşec şi pe frontul de vest. Nici buţi Sendra, nici parfumuri de nişă. Am dat peste Comme des Garcons şi Juliette Has a Gun, m-am inamorat puţin de „888” şi m-a dezamăgit Romano Ricci (e drept că n-am găsit să miros şi „Midnight Oud”), dar toată panoplia de genii parfumieri care produc în „serie limitată”, fără să urmeze regulile de marketing ale parfumeriei de masă, încă a rămas ascunsă nasului meu. Următoarea odisee parfumată o să fie săptămâna viitoare la Florenţa, deci sunt în fibrilaţii.

Atât. Că am zis că voi fi scurtă. Mai jos, poze. În galeriile foto (când le încarcă Seb, că el e maestrul în răbdare), grosu’ lor.

Un lucru important ce defineşte concediile noastre: Seb cu GPS-ul şi eu cu harta. Dacă o să spun că metoda tradiţională e cea mai bună, o să se zică că-s părtinitoare.
Dovada faptului că vacanţele-s obositoare 😀
Şi încă una

"Hai, te rog, mai vizităm încă un castel?!?"

[nggallery id=85]
Tot la plajă am tras. Dar frig. Frig bine de tot.

Seb, ca un specialist în valuri ce se află, s-a apropiat să vază câte stele are.
Fain modul de semnalizare a spoturilor de surf

Nu-i tare poza asta? Io zic că-i tare.

[nggallery id=87]

A, da, şi (dacă mai era nevoie) încă o dovadă că vacanţele-s obositoare 😀
Deja mai cald în Porto.

Şi pentru romantici, un far la apus. Bună poză de încheiere. La revedere, Portugalia! Din fericire, pe foarte curând.

[nggallery id=86]