Proteina noastra cea de toate zilele

La piata, printre oameni, tarabe si proteine. Proteine vegetale :D

La piata, printre oameni, tarabe si proteine. Proteine vegetale 😀

 

Cand vine vorba de a manca fara carne, prima grija a oamenilor sta in proteine. De unde-si mai ia corpul meu proteinele daca nu mai manac carne? Sau oua? Sau lactate? De unde?! Aceasta falsa problema este usor de inteles pentru ca mitul proteinei a fost crescut la dimensiunile la care este astazi de-a lungul unui secol intreg. Industrializarea si boomul societatii de consum a propus ca nutrient principal in dieta omului modern sanatos si viguros proteina. Orice “nutritionist” a avut grija sa spuna poporului ca nu poate trai fara proteine, in special fara cele de origine animala, “singurele” care sunt “de prima calitate”. O minciuna imensa care a prins la popor si s-a intiparit adanc in creier, o notiune falsa care e destul de greu de scos din constiinta comuna. “Societatea noastră a devenit o mare consumatoare de proteine, mai ales datorită eforturilor depuse de industriile care comercializează produsele de provenienţă animală şi cerealieră”.

Si omul asta, care a inteles ca starea lui de sanatate este in legatura directa cu ceea ce mananca si, asadar, vrea sa faca niste schimbari in dieta, trebuie, totusi, sa stie de unde-si ia proteinele. El n-a citit mult si nu intelege ca nu proteina este cea mai importanta parte a dietei unui om, pana acolo mai sunt vitaminele, mineralele, enzimele, etc. Deci are nevoie sa-si elucideze aspectul proteinelor pierdute odata cu renuntarea la carne&Co. Soia i se spune pe la colturi. Cea mai completa proteina vegetala, singura din regnul vegetal care are TOTI aminoacizii esentiali, singura care se poate ridica la inaltimea proteinei animale! – i se mai zice.

Asa ca omul, daca nu insista sa caute informatiile adevarate, ramane convins ca soia scrie pe el. Poate ca n-a mancat pana acum deloc soia iar gandul ca, de aici incolo, in toata viata lui de vegetarian, trebuie sa se insoteasca cu soia, ii cam da greturi… Totusi, soia nu are reputatia cea mai buna dintre plante, in pofida reclamei intense de care a avut parte. E una din cele mai modificate genetic plante de pe mapamond. “ADN-ul şi structura celulară  a boabelor de soia sunt combinate cu erbicide şi bacterii pentru a induce rezistenţa la aceşti factori, în vederea sporirii recoltelor”.  Apoi, si nemodificata genetic de-ar fi, nu este deloc atat de santoasa, printre altele da aciditate-n corp si impiedica prin compusii prezenti, de altfel, in toate leguminoasele, asimilarea unor minerale (precum zincul).

 

Salatele, verdeturile, frunzele sunt subestimate de majoritatea oamenilor.

Salatele, verdeturile, frunzele sunt subestimate de majoritatea oamenilor. Dar nu exista bunatate mai mare pentru corpul omenesc ca clorofila.

Si eu, totusi, de unde-mi iau proteinele, daca nici soia nu mananc?! – insista sa afle omul (ca bine ar fi de ar insista). Si apar in discutie suratele mai “slabe” ale soiei, restul leguminoaselor, plantele cu pastai. Fasolea, nautul, lintea, mazarea. Dar astea se digera destul de greu pentru ca-s bogate in amidon, iar amidon plus proteine e o combinatie destul de grea, “chiar daca cea ce stabileste combinatia este insasi natura”. Asadar, chiar si germinate sau fierte, consumul lor nu-i recomandat zilnic. Dar stai, din linia a doua de proteine vin nucile si semintele. Dap, bune ele, dar nu mai mult de 30-40 de grame pe zi din cauza grasimilor. Plus ca si timpul lor de digerare, chiar de-s inmuiate, este mare, ca au in componenta si proteine si grasimi. Ar mai fi cerealele, si ele au proteine destule. Dar ceva-ti spune ca nu ai renuntat la carne sa fii vegetarian, mai sanatos si mai sprinten ca sa te dai pe cereale. Pe langa ca cele mai multe sunt modificate genetic de zeci si zeci de ani de au ajuns sa fie foarte toxice, mai e problema glutenului; iar toate, absolut toate cerealele, modificate genetic sau pure si crescute ecologic, se digera destul de greu (au chestii ce se cheama inhibitori enzimatici) si, pe deasupra, blocheaza asimilarea in corp a unor minerale (la fel ca si leguminoasele). Si, ca sa nu fie de ajuns, au o substanta prezenta in proteina lor care da dependenta. “Exorfinele, o clasa particulara de peptide opioide biologic active care exista in secventa unor proteine, sunt eliberate in cursul digestiei, absorbite intacte si moduleaza motilitatea si secretia gastrica, metabolismul si, posibil, apetitul alimentar.” Aha, am descoperit de ce e asa de greu sa renunti la paine, paste fainoase si produse de patiserie, de vina-i efectul “opiumului”.

Si atunci, la naiba, cum strangem numarul ala mare de grame de proteine zilnice de care spune nenea nutritionistul ca are nevoie corpul uman?! Nu e nevoie. Nu e nevoie sa adunam 20 de grame de proteine din cele 100 de grame de linte plus 5 grame de proteine din 25 de grame de migdale, etc. Valorile pe care le promoveaza “nutritionistii” sunt aberante… Cat spun ei? Unii zic 60 de grame pe zi, altii 80, altii 120, altii dau formule matematice ce pun in calcul varsta sau greutatea corporala. Din fericire, sunt doar niste numere umflate, menite sa sperie consumatorul si sa-l faca sa mai cumpere/consume/manance inca o bucata de carne/felie de branza/ou/etc. Vestea buna este ca nevoia corpului de proteine e mult mai mica.

Dupa 3 ani de cand l-am cunoscut pe insula si nu l-am suportat, acum m-am indragostit de coriandru (cilantro, in spaniola).

Dupa 3 ani de cand l-am cunoscut pe insula si nu l-am suportat, acum m-am indragostit de coriandru (cilantro, in spaniola). Azi dimineata mi-am tras un pahar de suc de frunze de coriandru, morcov si castravete. DUMNEZEIESC. Coriandrul, printre altele, ajuta la eliminarea metalelor grele din corp (in special mercurul).

E o credinta total gresita ca trebuie sa avem o dieta bogata in proteine pentru a fi sanatosi. “Consumul mare de proteine nu este adecvat speciei umane şi nici sănătos din punct de vedere fiziologic”. La fel de gresita este idea ce se propaga de zeci de ani in lume ca proteina are surse limitate si restrictive. Adevarul adevarat, unicul si absolutul adevar (caci da, exista adevaruri absolute, sa nu ne fie teama de ele) este ca orice fruct, orice frunza, orice bucata de ceapa si orice fier de iarba are proteine. Mai putine la 100 de grame, mai simple si cu numar de aminoacizi mai mic, dar proteine.

Sa ne intelegem, nu spun ca proteinele nu-s esentiale pentru organism, ca sunt. Ele sunt caramizile cu care e cladit corpul nostru, ele sunt cele care ajuta la construirea si refacerea celulei, la crearea si refacerea unor structuri, etc. Ceea ce spun e ca nevoia corpului uman de proteine este, in realitate, mult mai mica. Si adevarul este cumva invers, ca prea multe proteine in dieta provoaca suparari organismului.

Asadar, sa se faca lumina in privinta proteinelor si a miturilor ce au fost ridicate in jurul lor.
Mitul 1: avem nevoie zilnic de un anumit numar minim de grame, in functie de greutate si varsta. FALS
Mitul 2: proteinele se gasesc doar intr-un numar limitat de alimente. FALS
Mitul 3: fiecare masa trebuie sa furnizeze toate proteinele. FALS

Adormit sau neadormit, Yago trebuie sa incerce totul, de la rosii la ceapa si apoi la morcovi.

Adormit sau neadormit, Yago trebuie sa incerce totul, de la rosii la ceapa si apoi la morcovi. Controlul calitatii 🙂

In urma digestiei, prin descompunerea chimica din stomac si intestine, proteinele sunt “simplificate”. “Proteinele sunt dizolvate de enzime care distrug legaturile moleculare rezultand, astfel, aminoacizii – caramizile din care sunt alcatuite.  Aminoacizii sunt suficient de mici pentru a penetra peretii intestinului subtire; de acolo, trec prin capilare in sange. Ficatul primeste aminoacizii prin vena portala, pe care apoi ii distribuie catre tesuturi si celule. Organismul sintetizeaza noile proteine din “baia” de aminoacizi, pentru a genera noi celule, a forma masa musculara, a vindeca tesuturile, a produce noi enzime, hormoni si anticorpi”. In ficat sunt depozitati aminoacizii, esentiali si neesentiali, pana cand este nevoie de ei, in structurile proteice pe care le va alcatui organismul mai tarziu. De aceea nu e nevoie sa tinem socoteala proteinelor pe care le avem in farfurie, nici sa mancam combinatii la aceeasi masa de toti aminoacizii esentiali, nici sa mancam proteine “complete”. Deci nu, nu trebuie ca fiecare masa se furnizeze toate proteinele complementare.

“Termenul de „proteină” este folosit pentru a desemna o structură formată din lanţuri de aminoacizi. Avem tendinţa de a folosi acest termen ori de câte ori vrem să definim o nevoie a organismului, însă trebuie să înţelegem că organismul nostru nu a fost conceput pentru a utiliza şi metaboliza „structuri”. Deoarece organismul a fost conceput pentru a utiliza cei mai simpli compuşi şi cele mai simple bioelemente disponibile în natură, el trebuie să desfacă (să descompună, să digere) aceste „structuri” în elementele din care sunt formate, iar apoi să folosească aceşti compuşi mai simpli pentru propriile nevoi. Proteinele sunt formate din aminoacizi care sunt formaţi, la rândul lor, din carbon, hidrogen, oxigen, mult azot, fosfor, sulf şi fier”.

Bananele, eterna mea iubire, eterna mea piatra de incercare. Voi putea vreodata sa ma opresc inainte sa-mi crape stomacul de la atatea banane?!

Bananele, eterna mea iubire, eterna mea piatra de incercare. Voi putea vreodata sa ma opresc inainte sa-mi crape stomacul de la atatea banane?!

“După cum aminteam anterior, organismul uman nu poate folosi o structură „proteinică”. De aceea, în anumite etape ale procesului digestiv, organismul va descompune aceste structuri până la forma lor cea mai simplă – adică în aminoacizi, elementele de construcţie fundamentale pe care le foloseşte corpul pentru a-şi construi propriile structuri proteinice”.

“Proteină este şi un termen general, utilizat pentru a desemna totalitatea substanţelor azotoase din materia animală sau vegetală”.

Asadar cu cat este proteina mai “completa”, adica mai complexa, cu atat efortul corpului ca s-o descompuna (prin procesul de digestie) este mai mare, implicit pierderile de energie. Asta pentru ca organismul nu poate utiliza decat aminoacizii simpli, cei ce se gasesc din belsug in fructe, legume, nuci. “Fiind structuri de aminoacizi de bază, fructele, legumele şi nucile sunt mult mai simplu de descompus în organism. S-a demonstrat că o dietă vegetariană furnizează mai mult azot disponibil decât o dietă pe bază de carne”.

Cum, nu proteina animala este baza? Au fost multi naturopati care au studiat problema proteinei si s-au scris carti intregi despre cat de distructiva este pentru om proteina de origine animala. Tocmai pentru ca e atat de “completa”, e dificil de digerat. Asta, printre altele. “Este important să înţelegem că substanţele nutritive acţionează diferit într-un mediu anionic (acid), prin comparaţie cu un mediu cationic (alcalin). Aminoacizii devin agenţi liberi intervenind în procesele de creştere, întreţinere şi regenerare într-un mediu alcalin (cationic). Într-un mediu anionic (acid), ei tind să stabilească legături cu minerale, metale şi grăsimi, provocând stări şi mai toxice în organism. Acest fapt va conduce la pierderea aminoacizilor disponibili, privând organismul de materiale de construcţie. Chiar dacă veţi consuma toate proteinele din lume, organismul nu va reuşi să se regenereze corect dacă nu dispune de aminoacizi biologici”. Prin urmare, proteina de origine animala, cerealiera sau din soia, creeaza un mediu acid in sange, intretine o stare de boala si promoveaza carentele de minerale pe termen lung.

La taraba lui Alexis, Yago s-a oprit sa dea o mana de ajutor.

La taraba lui Alexis, Yago s-a oprit sa dea o mana de ajutor.

“Proteinele străine provenite din carne, produse lactate, cereale, ouă şi altele de aceste gen,
sunt abrazive pentru mucoasele din organism. Ele induc răspuns limfatic (producere de mucus), care poate provoca acumulări excesive de mucozităţi în ţesuturile şi cavităţile din organism. Mucozităţile acumulate, împreună cu proteinele capturate, vor umple interstiţiile şi ganglionii limfatici, cavităţile sinusurilor, creierul, plămânii etc. Coşurile, furunculele şi tumorile sunt manifestări ale acestor congestii sau aglomerări de toxine. Unele din fazele digestive finale prin care trec aceste materii proteinice au drept efect producerea de acid uric. Acidul uric este abraziv şi iritant, inflamând şi lezând ţesuturile. Depunerile de acid uric pot provoca apariţia artritei în articulaţii şi în ţesutul muscular. Acidul uric provoacă guta. Cu cât organismul va primi mai multe proteine provenind din carne, cu atât mai mult veţi solicita sistemul imunitar şi cu atât mai mult veţi crea condiţiile apariţiei unui adevărat „rai” pentru culturile de paraziţi. Numeroşi paraziţi (inclusiv viruşi, bacterii şi câţiva „băieţi mari”, cum ar fi viermii şi giardia) se hrănesc din deşeurile rezultate în urma digerării proteinelor din carne”.

Mai pe scurt, excesul de proteine scade durata vietii. “Un regim prea bogat in proteine scade durata vietii si stimuleaza dezvoltarea si maturizarea sexuala precoce, afecteaza functia rinichiului, creste riscul de osteoporoza prin accelerarea eliminarii de calciu, creste necesarul de vitamina B12, creste riscul de litiaza renala, creste colesterolul sangvin (independent de efectul grasimilor), afecteaza cresterea copiilor (rinichi si ficat supradimensionate), favorizeaza pierderea zincului din organism”.

Omul asta care-si punea intrebari legate de proteine am fost si eu. Si oarecum simteam ca adevarul e altul decat ce ni se baga constant pe gat. Cu cativa ani inainte sa ajung sa citesc despre asta, am experimentat povestea cu proteinele. De doua ori in viata mea, in timpul unor cure de slabit in care am refuzat (o data din comoditate, a doua oara pentru ca eram deja impotriva carnii si a proteinei animale) sa merg pe mana meselor proteice si am mizat pe carbohidrati simpli, unu, am dat jos din tesutul adipos si doi, am pus masa musculara. Acum, cu informatiile pe care le stiu, mi se pare logic, mancam suficiente fructe si legume, printre altele, aveam proteine destule, chiar de nu ieseau la socoteala prea des peste 30 de grame. Apoi forta musculara nu depinde de cantitatea de proteine ingerate, nu proteinele sunt „combustibilul” pentru muschi, ci glucoza si grasimile, asta e alta poveste, alt episod despre nutritie.

Rosiile, preferatele lui Yago.

Rosiile, preferatele lui Yago.

Dar eram obsedata de lipsa de proteine din dieta mea, tineam jurnal nu numai cu caloriile ci si cu gramajul de proteine, si oricat trageam de ele si rotunjeam in plus sumele, tot ieseam mereu cu “prea putin”, dupa standardele societatii. Ceva nu se lega. Dar de ceva timp am inteles care-i treaba. Si dau mai departe, ca sa rupem acest balon de sapun al falsei informari in care ne invelesc guvernantii si marii industriasi. Lectura textului meu poate fi anevoiasa, dar e necesara. Pentru ca am intalnit o gramada de oameni, unii vegetarieni de ani de zile, care nu stiu nici acum adevarul despre proteine, oameni care inca mai cred ca soia e “carnea” veganului. Unde “carne” e echivalent cu “proteina”. Cum am mai spus, asa credeam si eu acum vreo doi ani.

Concluzia. Proteinele din fructe, legume si nuci nu sunt “slabe”, “de proasta calitate” sau “de neluat in seama”. Acestea sunt singurele compatibile cu organismul uman. Ele singure, consumate in stare cruda, negatite, necongelate, neprocesate industrial, deci asa cum le da natura, sunt suficiente pentru a tine pe picioare corpul omenesc. Dieta vegetariana cruda si variata ofera aminoacizi din abundenta. Si partea si mai frumoasa e ca nici nu trebuie sa ne batem capul.

Secretul sta in simplitate, caci combinate intre ele, proteine de mai multe feluri (ex. nuci cu leguminoase sau cu cereale, fara sa mai zic de oricare dintre acestea impreuna cu cele de origine animala, dar aia e alta gogoritza, si nici nu mai e in sfera vegan), la aceeasi masa, e o treaba prea dificila pentru digestie. Asa ca raman multe proteine nedigerate care apoi putrezesc in contact cu flora bacteriana din intestine si vor genera probleme in lant. “Pentru persoanele care abuzeaza frecvent de aceasta practica, acesta este inceputul afectunilor de colon, ficat, piele, etc”.

Citatele sunt din “Sa traim sanatos fara toxine” – Robert Morse, “Combinarea alimentelor si digestia” – Steve Meyerowitz si revista “Viata si sanatate” – autor articol Nicolae Dan. O analiza frumos scrisa despre proteina animala, aici, pe blogul Cristinei Sarbu. Un alt articol despre proteine a scris aici Ligia Pop, are si tabele cu continutul proteic la diverse vegetale.

Dupa piata, am urcat pe munte sa culegem niste fructe de cactus. Bine ca au tepi, ca altfel as manca fara limita.

Dupa piata, am urcat pe munte sa culegem niste fructe de cactus. Bine ca au tepi, ca altfel as manca fara limita.