Prima investiţie din salariul câştigat în Tenerife: ochelari de soare Ralph Lauren pe ochii Jeaninoasei

Cu magazinele de ochelari de soare în Tenerife este la fel ca şi cu cele de parfumuri. Adică e plin pământul de ele, din Playa del Duque până în Los Cristianos. Magazine mari şi foarte dichisite, luxoase, opulente. Toate au discounturi, reduceri care sunt cam toată perioada anului, aproape invariabil. De la 10 la 60 de procente, pentru Police, Ray Ban, Prada, Chanel, Dior, D&G, Bulgari ori Armani. Cele cu preţuri mai mici au, firesc, reduceri mici, de până în 20%. Ochelari de la Bulgari, spre exemplu, care costă şi 500 de euro perechea, pot însă fi sub afişul cu 50% discount.

Multe din magazinele de ochelari de soare sunt patronate de indieni, că doar indienii din Tenerife nu s-au limitat la comerţul cu electronice. Iar dacă vezi indieni, înseamnă că totul, absolut totul, este negociabil. Dincolo de discounturile afişate. Asta este frumuseţea cumpărăturilor în insulele Canare. 😀

Cum am început să facem bani şi cum marţi am avut zi liberă, am mers la shopping. N-aveam în plan să-mi cumpăr ochelari de soare, vechea mea pereche cumpărată cu 40 de lei din România îşi face încă treaba. Dar asta nu mă opreşte ca de fiecare dată când mă plimb prin centrele comerciale din Las Americas să probez ochelari cu diferite forme de rame. Iar marţi s-a nimerit să intru într-un magazin în care vânzătorii, indieni toţi, n-aveau nimic de făcut (din lipsă de turişti, lipsă de clienţi). Unul ce părea şef a venit cu o telecomandă şi a deblocat de la distanţă de doi metri stativul în faţa căruia mă oprisem. Ralph Lauren.

Am probat două perechi şi când mi-am pus-o pe cea de-a treia, dragoste instantă. Din acel moment, eu, care intrasem aşa cum fac de obicei, doar ca să probez, m-am chitit pe ideea că nu trebuie să-i ratez. Erau la 96 de euro. Deasupra raftului Ralph Lauren, plăcuţa cu 20% reducere. Îl întreb care e preţul după reducere, indianul îşi aduce calculatorul de pe birou, scade discountul, preţul final 76,8 euro. Zic că e mult, nu mai lasă? Şterge ce era scris pe micul ecran al calculatorului şi scrie 75 cu o atitudine că-mi face o mare favoare. Îi spun că nu e aşa mare reducere, el răspunde că mai mult nu poate lăsa că el nu mai câştigă nimic (vezi să nu!). Eu nu mă las, cer să-l facă 70 de euro, el spune 73, ultimul preţ. Nu merge, zic, şi mă întorc spre raft, să pun ochelarii la loc. El vine lângă mine şi aproape în şoaptă spune că-i de acord, dacă plătesc cu bani lichizi.

Aşa m-am făcut cu prima mea pereche de ochelari de calitate. Acum, după război, zic că i-ar fi lăsat şi la 65 dacă jucam mai dur, dar dă-i în colo de 5 euro. După ce i-am cumpărat, m-au încercat două sentimente contrarii. Primul şi cel mai puternic „uau ce-mi place cum îmi stă cu noii mei ochelari şi ce fain se simt ochii mei cu aceste lentile”. Al doilea, oarecum umbrit de primul, „vai, ce de bani am dat pentru nişte ochelari” (acum, nu sunt cei mai scumpi ochelari ai mei, că am plătit mult mai mult pe cei de vedere, iar, de-a lungul timpului, am prăpădit o grămadă de bani cu ramele şi lentilele pentru corecţia astigmatismului meu). Totuşi, parcă-mi părea rău că am cheltuit bani pe un lucru de care nu prea aveam mare nevoie.

Dar banii sunt ca să fie cheltuiţi iar a doua zi după shopping, adică miercuri, am vândut 13 costume de baie pe Playa del Duque şi am câştigat 58 de euro, deci ceva bani s-au întors spre mine. Iar ieri, joi, chiar dacă am vândut mai puţine costume decât cu o zi înainte, zece, am câştigat mai mult, 61 de euro. Asta pentru că un  rus la vreo 65 de ani, care a cumpărat costum de baie pentru femeia lui, mi-a dat bacşiş de zece euro. Deja am scos banii pe ce am cheltuit şi, cu ce a mai câştigat şi Seb, acum avem 200 de euro în portofel. Eu zic că e bine. 😀

[nggallery id=32]

Şedinţă foto pe stradă, cu fotograful care mă face să arăt cel mai bine în poze: SEB

12 Comentarii