Pace, linişte şi planuri într-o zi de plajă pe Playa del Duque, una dintre cele mai faine din Tenerife

Ziua mea liberă s-a nimerit a fi în această săptămână tot marţi. Nu sunt prea superstiţioasă, dar cele trei ceasuri de marţea mă cam sperie, aşa că dacă se nimereşte mereu ca marţi să fie zi liberă, eu sunt fericită. Adică în filosofia mea cred că ceasurile rele de marţi mi se întâmplă doar la muncă, deci dacă-i zi de odihnă, e pace şi linişte. Şi a fost pace şi linişte. Am mers cu Seb pe Playa del Duque, adică exact acolo unde-mi desfăşor eu munca, şi am făcut o zi de plajă. O zi perfectă de plajă. Chiar dacă a fost înnorat în prima parte, soarele a ieşit după ora 13, şi, până la apus, când am plecat noi de pe plajă, a strălucit prietenos.

Din ce am văzut până acum în Tenerife, Playa del Duque este plaja mea preferată. Mi se pare intimă şi foarte primitoare, pentru că nu este nici prea lată, nici foarte deschisă, datorită conformaţiei reliefului. În partea de sud sunt stâncile înalte de câţiva metri şi un castel pus în vârf de deal, lucru care limitează accesul. Spre est e un fel de faleză şi sus, hotelurile cochete cu o arhitectură foarte specială. Sub faleză, de jur-împrejurul nisipului plin cu umbrele de răchită şi şezlonguri, palmieri, ficuşi şi alţi arbori tropicali care dau un aspect de grădină botanică.

Nisipul de pe Playa del Duque este nisipul perfect. Iar pentru mine nisip perfect NU este cel fin, care la cea mai mică adiere de vânt se deplasează şi-ţi intră şi unde nu te aştepţi. Nisipul perfect este cel de granulaţie mai mare, care atunci când calci pe el simţi atingerea ca un masaj. Nu sunt pietricele, ci nisip ca pe litoralul românesc, la Neptun.

Apa de la Playa del Duque este de albastru de azur (probabil datorită nisipului alb de pe fundul oceanului din zona plajei) şi când oceanul este calm, este şi foarte lipede. Ce-mi mai place aici este că grupurile sanitare (acces gratuit) sunt curate ca-n hotelurile de 5 stele. Ce nu-i bine şi chiar singurul dezavantaj al plajei este că nu există duşuri în aer liber, la marginea plajei, cum sunt pe celelalte plaje tenerifeze, unde poţi să te cureţi de apa sărată a Atlanticului. Sunt duşuri doar în grupurile sanitare şi costă 2.20 euro.

Alte costuri pe plajă: dacă nu-ţi place să pui prosopul direct pe nisip, 6 euro şezlongul; dacă nu vrei soare, 3,50 euro umbrela; dacă nu vii cu bocadillo (sandvici) sau fructe de acasă, mergi la restaurant (unde nu am intrat, dar preţurile sunt ceva mai piperate decât în Puerto Colon) sau cumperi de la SPAR-ul din Complexul Comercial Paris, care e chiar lângă plajă (preţurile sunt puţin mai mari decât la SPAR-ul dintr-o zonă mai ieftină, pentru că se presupune că cei ce vin pe Playa del Duque sunt bogaţi).

Ce am făcut eu cu Seb toată ziua pe plajă? Au fost ceva valuri şi ne-am distrat cot la cot cu copiii de 8 ani care se zbenguiau la mal, exact unde se spărgeau cu zgomot animalele. Cât am stat liniştiţi, pe prosop, la plajă, am lecturat împreună capodopera lui Jerome K. Jerome, „Trei într-o barcă”. Lectură împreună, adică eu am citit cu voce tare. Acum mi-am dat seama, de fapt mi-am dat seama mai demult, că umorul englezesc  trebuie savurat în doi, distracţia este mai mare. Cartea lui Jerome am mai citit-o de vreo două ori, aşa cum se citeşte un roman, în gând, într-un fotoliu, într-o cameră, singură. E o risipă. Acum, citind cu glas tare şi amuzându-ne împreună de snoavele englezului, a fost de o mie de ori mai hilar. Iar bucuria, la fel. La fel ca atunci când împarţi cu fiinţa iubită bucuria deschiderii cadourilor de Crăciun.

Am făcut şi sudoku din ziarul Diario de Avisos, aşa lejer, ca pentru o zi de plajă (nivel mediu), am mâncat mere şi banane, am băut apă minerală şi bere, ne-am amuzat de turiştii puşi la soare prea aproape de malul oceanului şi luaţi prin surprindere de mareea crescută şi valurile mari, ne-am bronzat şi am înotat. Plus nişte planuri. Despre asta, într-un alt post.[nggallery id=36]