Îți amintești ce slabă eram?

Să nu credeți că sunt extrem de fericită că m-am îngrășat cât m-am îngrășat. Că poate așa credeți, oi fi lăsat impresia de laudă. Nu mă laud că regimul meu alimentar din ultimii 2 ani și jumătate mă îngrașă, ci caut să-mi explic și să înțeleg de ce se întâmplă. Și clar, să văd părțile bune ale lucrurilor care mi se întâmplă. Ce ar însemna să intru în depresie că sunt mult mai grasă decât am fost vreodată? La ce m-ar ajuta? La ce v-ar ajuta? Scriu acest articol din cauza unui mesaj primit în urma ultimului meu articol. Era un mesaj de la o veche cunoștință care zicea ceva de genul ”vrei sa-ți trimit o fotografie cu tine ca să-ți mai piară cheful de laudă că te-ai îngrășat?”

Este normal ca cei mai mulți dintre voi, cei ce citesc sau doar frunzăresc articolele mele despre Raw Till 4, să nu înțelegeți de ce o fac, de ce mă îngraș, de ce continuu să mănânc astfel în ciuda faptului că mă îngraș, de ce văd părțile bune ale acestui proces, etc. Pentru că ați dat din start o sentință bazată pe valorile pe care le aveți și pe care le are toată societatea cu privire la alimentație și diete de slăbit. Aceleași valori pe care le aveam și eu. Și sentința voastră este că e o nebunie ceea ce fac, o inconștiență. Toată lumea știe că carbohidrații îngrașă, nu-i așa? Deci așa trebuie să fie. Toată lumea știe că deficitul caloric e singurul care te ajută să slăbești, nu? Deci așa trebuie să fie. Toată lumea știe că dacă mănânci cumpătat și te ridici de la masă nesătul poți să-ți menții greutatea ideală, nu? Deci așa trebuie să fie. Orice spune invers e o erezie. Și cine are chef să încerce măcar să înțeleagă o erezie? E nevoie de efort, timp pierdut, documentare, cercetare, lectură multă și, mai ales, o minte deschisă spre schimbare și idei revoluționare.

Facem ce am făcut până acum iar rezultatele o să fie aceleași ca și până acum. Pentru rezultate diferite, trebuie acțiuni diferite. Câți dintre noi nu suntem supraponderali? Câți am ținut măcar o dată în viață cură de slăbire? Câți din jurul nostru au o greutate ideală și sunt într-o formă fizică excelentă? Câți dintre ei nu apelează la cafea și alte energizante, suplimente de vitamine și minerale și trucuri de păcălit foamea? Nu credeți că dacă cumpătarea și deficitul caloric ar funcționa cu adevărat toată sociatatea ar fi la o greutate sănătoasă, cu un procent foarte mic de oameni supraponderali?

Revenind la mesajul care m-a făcut să scriu acest text. Da, trimite-mi poza cu mine slabă și o să-ți spun ce dietă țineam atunci. Am sute de poze cu mine slabă (și totuși, foarte puține din perioadele de Yo-Yo de creștere în greutate ce veneau mereu după o cură de slăbit – cine își face poze când se îngrașă?). Am zeci de vechi cunoștințe care m-au cunoscut slabă sau mai pufoasă. Chiar între scurtele perioade dintre ”eu slabă și fericită că sunt slabă, dar irascibilă, cu insomnii și vise cu mâncare”, în lunile ălea când puneam la loc cele 5-10 kilograme pe care le dădusem jos cu ”mănâncă mai puțin, mișcă-te mai mult” tot mai slabă ca acum eram – cel mai mult am avut 65 kg în 2008, după cea mai drastică cură de slăbire ținută vreodată.

Toate aceste cunoștințe au poze sau doar amintiri cu mine slabă-slabă sau doar mai-slabă-ca-acum. Și asta ce înseamnă? Că eram bine, sănătoasă? Mâncam margarină cu pâine, pentru dumnezeu, covrigi și forneti, dădeam iama în cele mai procesate și lipsite de nutrienți ”alimente” ori de câte ori mă lăsa ”voința” de a mânca ”cumpătat”. Și chimioterapia ajută în lupta cu kilogramele. Asta o face o metodă sănătoasă de slăbit? Și, mai ales, înseamnă că este sustenibilă? Adică cineva se poate menține toată viața cu ajutorul ei?

Pozele de mai jos sunt făcute ieri, 14 februarie 2017, pe plaja Sibora (Buenavista del Norte, Tenerife). Eu în săptămâna 40 de sarcină. Cu 5 kilograme în plus (poate ceva mai mult, 5 erau în urmă cu vreo 10 zile) față de mai 2016, înainte să rămân gravidă. Mâncând plante (fructe, zarzavaturi, cereale, legume. nuci și semințe) ori de câte ori mi-e foame și pe săturate – fără să mă ridic de la masă nesătulă. Cu o medie zilnică în jur de 3000 de calorii. Eu zic că nu e rău deloc, ba chiar poate fi un bun motiv de mândrie, nu? Acela de a mânca curat, minim procesat, nerafinat, pe săturate și să nu devii obeză în sarcină? Ce lucru mai bun poți face pentru corpul tău și corpul ce crește în corpul tău decât acela de a te hrăni cu cele mai dens-nutritive alimente din lume, plantele, într-o cantitate suficientă?

 

În urmă cu fix 5 ani, când Yago era în burtă, aveam 67 de kilograme (15 kilograme pe plus față de cum eram înainte cu 9 luni, când țineam o altă cură de slăbit). Da, de acord, arătam mult mai bine, eram mult mai aproape de greutatea mea ideală decât sunt acum. Știu. Și eu zic la fel ca voi – acum sunt mai nașpa iar atunci eram ”piesă” față de acum. Dar nu îmi vine deloc să intru în pământ că acum sunt mai grasă cu 11 kile ca în 2012. Asta e situația și asta e modul meu de a o repara. Nu trebuie ca voi să mă înțelegeți. Nu de dragul meu. Doar dacă vă interesează adevărul despre cum funcționează metabolismul și credeți că-l puteți aplica în viețile voastre. Aici un punct de plecare.

Aici aveam 47 de kilograme – august 2012, la câteva luni după nașterea lui Yago. 11 sau 12 kilograme pierdute în vreo 3 luni. Dieta vegană crudă, dar prost aplicată – mâncam tot cele mai sănătoase și dens-nutritive alimente de pe planetă, dar într-o cantitate insuficientă pentru nevoile energetice ale corpului. Cum de știu că 1800-2400 de calorii pe zi erau insuficiente? Pentru că regimul nu a fost sustenibil. Nu am putut păstra acel ritm caloric mult timp, poftele au revenit, obiceiurile vechi s-au întors. Vreți să slăbiți cum am slăbit eu atunci (deși cine ar vrea, arătam subnutrită rău)? Vă recomand cu dragă căldură dieta dacă sunteți dispuți să vă distrugeți metabolismul.

În poza de mai jos, la un an după naștere și în plină cură de slăbit. Aveam vreo 52, slăbisem 5 kilograme tot cu dieta crudă. Una din cele vreo 9 sau 10 cure de slăbit ținute din 2010 când ne-am mutat în Tenerife până în 2014 când am decis să merg pe mâna ”ereticilor”. Eram mândră de mine (deși ”voința” mă lăsa des iar de asta nu eram deloc mândră, după cum se vede în articolul de atunci), de cum arăt, dar n-a durat. Nici greutatea pierdută, nici mândria. După asta m-am îngrășat la loc spre 60 de kilograme și iar am intrat în altă cură de slăbit și așa mereu și mereu. Ultima cură de slăbit (ironic e că de multe ori nici nu le-am recunoscut ca atare, ca cure de slăbit) a fost în prima parte a lui 2014 când o cititoare binevoitoare mi-a recomandat o carte ”miraculoasă” care urma să mă ajute pe viață în problema mea cu ”poftele”. Cartea prezenta cele mai eficiente metode naturale de reprimare a poftei de mâncare, a apetitului. Mi-a luat câteva luni de aplicare a regulilor din carte până am deschis ochii: natural sau ba, dacă inhibă foamea e de rău. Foamea este instinctul de conservare al corpului, dacă nu am simți-o, n-am mânca și corpul n-ar avea energie și nutriție să funcționeze normal. Mănâncă când ți-e foame, oprește-te când te saturi (recomandare pentru o dietă potrivită anatomiei umane, nu denaturată de cultură, civilizație și progresul tehnologic în alimentație). Repet, niciun alt animal, în habitatul lui natural, nu aplică cumpătarea când vine vorba de masă. Mănâncă ori de câte ori îi e foame și se oprește când nu mai poate (și, mai ales, mănâncă mâncarea ce-i este potrivită speciei lui). Pentru noi, cei dresați să privim caloriile și mâncarea ca pe inamici, e nevoie de ani de zile de recondiționare și redresaj pentru a înțelege cu adevărat ce înseamnă sătul (spun asta pentru că unei persoane ce și-a impus restricții calorice mare parte din viață, sătul poate însemna după un măr și-o banană).