Înot printre meduze

Medusas_EDIIMA20140626_0803_13În urmă cu vreo lună m-a atins o meduză în timp ce înotam în ocean. Era veninoasă. Am simțit ca și cum cineva mi-ar fi pus o tigaie încinsă pe piele. A fost prima ”mușcătură” de meduză din viața mea și m-am speriat puțin. Știam că nu e pericol de moarte, nici măcar de reacții severe ale organismului, dar tot am luat-o la goană spre mal. Să nu cumva să mă prindă vreo amorțeală în larg.

Nu am pus nimic, nu am fost la salvamar, farmacie, medic.

Usturimea a trecut în câteva ore, apoi m-a durut brațul vreo două zile. Lejer, nu vreo cine știe ce durere. După durere a rămas semnul. O pată închisă la culoare.

Ieri m-am întâlnit din nou cu meduze. De data asta mai mici și mai multe. Cam ca-n video-ul ăsta, dar toate înotând în același timp spre mine. (video-ul este filmat în Güimar, în estul insulei)

Prima dată am zis că mi s-a părut, că sunt doar alge roz-maronii. Când ”algele” m-au atins am știut că nu-s plante. Dar pentru că deja aveam experiență cu meduzele ăstea, și astfel încredere, am zis să-mi cntinui înotul spre larg. Înotam bras și când am băgat următoarea dată capul în apă am văzut valul roz ce venea spre mine.

Încredere, încredere, dar totuși, nu mi-ar fi fost deloc confortabil să mă usture corpul în zeci de locuri. Cred că ar fi fost foarte frumoasă experiența de a înota printre ele, dar cu un costum de neopren pe mine. Așa că am virat spre mal gândind că uite mă ce de meduze și salvamarul nu și-a dat seama încă. Cum am ieșit din apă am și văzut steagul care avertiza că sunt meduze în apă. Și culmea, mi-am dat seama că-l văzusem și-nainte de a intra în apă, adică trecuse prin raza mea vizuală dar fără să mă gândesc deloc la el. Iar subconștientul meu n-a considerat de cuviință să-mi amintească la timp.

N-a mai durut deloc. M-a usturat doar în prima oră și asta a fost tot, nu cred că rămâne semn că nu mai e nici măcar roșu. Și asta nu pentru că nu m-au înțepat bine, că suprafața atinsă a fost mai mare și mai sensibilă (pe bucată din braț și la axilă) și de umflat s-a umflat. Ci pentru că deja aveam anticorpii pentru veninul meduzei 😀

Data viitoare mă bag liniștită la un înot sincron cu ele, chiar și așa, în pielea goală (adică fără costumul de surf). Ar putea fi la fel de magnific ca în acest video (cred că meduzele tipei nu sunt veninoase)

Când am ieșit din apă, pe fața plajei erau deja eșuate multe meduze (nu sute, din fericire, curenții n-au băgat atât de multe-n golf). Le-am strâns împreună cu Yago într-o găletușă de-a lui plină cu apă de mare. La început, cele mai multe păreau moarte, stăteau nemișcate pe fundul găletușei. Dar după puțin timp s-au ridicat și au început să pulseze. O bucurie. După ce am curățat toată plaja aveam găletușa plină și toate se înghesuiau spre suprafață. I le-am arătat salvamarului (cred că din dorința mea ascunsă de a fi apreciată pentru o faptă așa bună 😀 ) la care el mi-a zis să le arunc la gunoi. ”CEEEEEEE? Cum să faci așa ceva? Sunt vii. Tu așa ai face? Ai arunca niște animale marine vii într-un coș de gunoi?!?” El a zis că da, cu cea mai nevinovată expresie. De ce mă mir?! Oamenii sunt în stare de crime, atrocități, omucideri. Oamenii sunt carnivori și, prin banul pe care-l plătesc, comandă alte crime și atrocități la fiecare masă pe care o mănâncă. Ce înseamnă niște meduze pentru un salvamar de 20 de ani cu zero respect pentru animale, mediu și planetă? Fix niște gunoaie, pe deasupra și veninoase.

Le-am eliberat în spatele digului de protecție al plajei, departe de turiști, într-o zonă stâncoasă unde nu mai puteau eșua. Acolo erau deja și multe altele, mai mare dragul să le urmărești. Ce spectacol uimitor! Ceva ce merită văzut măcar o dată-n viață. Îmaginați-vă 20-30 de meduze rozalii înotând dintr-o dată libere în apa transparentă a oceanului, după ce-au stat captive, îngrămădite într-un plastic ca niște sardine-ntr-o conservă. S-au amestecat printre celelalte și duși am fost.

Comic a fost momentul în care mergeam pe stânci căutând un loc în care să mă apropii de apă ca să le dau drumu și trei tineri se agitau încercând să-mi spună ceva. Printre zgomotul de valuri sparte-n stâncă i-am auzit că ziceau ceva de meduze. Că să nu înot acolo că-s meduze 😀