Fara scutec e usor si perfect la curisor

Foto0068aFace Yago maine-poimaine un an si eu n-am scris inca despre elimination communication, sau comunicarea eliminarii (EC – abreviat). Am amintit in diferite articole despre cum Yago a crescut din prima zi de viata si creste cu fundul la aer, fara scutece, si cum face el pisu si caca la baie, dar am tot amanat sa detaliez. Pentru ca stiam ca e mult de scris si pentru ca mi-era (si nu mi-a trecut, dar mai trag de mine cateodata) o mare lene sa scriu. Acum i-a venit sorocul. Este un articol despre caca si pisu si cur si puta si alte chestii considerate „e rusine” si, ma rog, stiti voi, va zic ca sa nu va ingretosati pe nepusa masa, deci schimbati canalul din timp de va este dincolo de aria de interes (plus ca, sorry, iar nu este un articol despre emigrare sau despre Tenerife). Sunteti avertizati.

Eu, una, mereu am urat absorbantele si felul cum te fac sa te simti, cum iti transpira puta si cum te oparesti vara, cum te irita materialul ala de plastic intre picioare si cum miroase toata afacerea. Acum, ca am adus vorba, parca nici nu mai stiu cum e cu ele, ca nu mai am ciclu de aproape doi ani (in mai 2011 am ramas insarcinata deci m-am invatat cu binele, libertate si fericire non-stop, fara perioada naspa din luna; apoi, dupa nastere, datorita alaptarii la cerere, chiar daca ovulez, n-am ciclu, deci iar fara perioada aia naspa din luna). Iar cand am citit prima data despre EC si despre fundulete de bebelusi lasate la aer liber, neincorsetate de scutece, am empatizat imediat. De ce ar fi bebelusul diferit de adult? De ce sa trebuiasca el sa stea legat la cur cu un scutec in care sa-si faca nevoile? Mie nu-mi place sa fac pe mine, ca pana si scurgerea aia lunara de cativa mililitri de sange mi se pare mult. Lui de ce i-ar face placere? Zilnic, de cateva zeci de ori, peste jumate din zi, daca insumam timpul petrecut cu pisu sau caca, ori ambele, la fund. Asta pana pe la vreo 2 ani jumate – 3, cand, de regula, bebelusii societatii de consum trec la olita si renunta la scutece.

Yago la cateva saptamani de viata, cu un caca facut pe el.

Yago la cateva saptamani de viata, cu un caca facut pe el.

De ce sa cred ca daca mie nu-mi place lui trebuie, e musai, ca asa se stie: simbolul bebelusiei, dupa biberon si suzeta, este scutecul. Cu pampers sau fara, cu straturi absorbante care tin umezeala la distanta sau fara, copilul tot pe el face si tot are pisu si caca la cur. De ce, repet, s-ar simti bine mititelul facand pe el?! Ca e si el tot om. Doar ca e un omulet prea mic ca sa mearga singur la baie. Da, pentru asta are nevoie de cineva care sa-l observe, sa-i „citeasca” semnele, sa-i inteleaga nevoile si sa-l duca. Desigur, mai comod este sa-l lasi sa faca pe el (cu scutec – tot pe el se cheama ca face). Dar cum ramane cu empatia, cu respectul, cu dorinta noastra, a parintilor, de a face cum este mai bine pentru copiii nostri? Caci nu, nu e adevarata zicala aia pe care o aud peste tot unde vine vorba de cresterea copiilor „Fiecare mama stie ce e mai bine pentru copilul ei”. Mi-ar placea sa-mi spun pe larg parerea si despre scuza asta sub care se ascund mamele cand iau decizii (pentru comoditatea si confortul personal, nu pentru binele copilului), sper sa-mi fac vreodata chef, dar acum, legat stric de excretie, nu, copiii nu-s deloc diferiti unii de altii, si ei toti fata de noi. Toti bebelusii, toti copiii, toti oamenii sunt la fel. Le place sa fie uscati si curati.

Ca in cele mai multe texte scrise de mine, si aici o sa para ca judec. Poate pe buna dreptate. O sa las iar impresia ca detin adevarul absolut, o sa par aroganta, extremista, nesuferita, agresiva si multe altele. Dar asta, in special, pentru ca n-am gasit inca, in scris si nici in viata de zi cu zi, tonul bland, calm, impaciuitor sau cel putin neutru. Cand gasesc ceva in care ma regasesc, cand simplitatea si naturaletea ideei ma lasa paf, cand acel adevar devine adevarul meu, nu mai pot fi obiectiva si vad lumea si oamenii prin prisma noilor lucruri pe care le stiu si le traiesc. Asa ca sunt subiectiva, si judec, si mi se pare simplu cum sunt eu si mi-e greu sa inteleg cum altii sunt altfel. Asa ca imi cer scuze acelora care se vor simti nedreptatiti de judecatile mele. Stiu ca ceea ce scriu aici este total impotriva curentului iar asta inseamna ca peste 99 la suta din cititori sunt pro-scutece (nu pro in sensul ca ies pe strada si militeaza pentru ele, ci pro in ideea ca asta e singura realitate pe care o cunosc, sau, daca mai cunosc si alte metode de gestionare a treburilor bebelusesti, tot scutecele sunt singura optiune). Dar trag nadejdea ca unii se vor simti luminati de ideile de aici, idei pe care le-am gasit si eu tot pe bloguri si care mi-au schimbat mult viziunea despre cresterea copiilor. Inca o data cer scuze celor ce se vor simti personal vizati si atacati de cuvintele mele (sper totusi sa fie mai multi aceia care sa se inspire din acest articol, din experienta noastra, decat ceilalti).

Atunci era micut si usor de tinut :)

Atunci era micut si usor de tinut 🙂

Asadar, cum decurge afacerea, pe scurt? Cum face treaba mare si treaba mica bebelusul fara scutece? Simplu. La chiuveta, la wc, pe podea, pe gresia din terasa sau pe nisipul de pe plaja. Bebelusul simte, ca asa l-a lasat Dumnezeu, sa simta totul, inclusiv cand il trece. Retineti, bebelusul e tot fiinta. Pentru noi, cei mari, e greu de crezut cand mai aflam cate una-alta despre lumea bebelusilor, ca deh, ei sunt mici si nu vorbesc si lumea lor poate parea un mare mister pentru noi. Dar ei sunt constienti din prima zi de nastere. Mai constieni ca noi, care dam din colt in colt si ne inconjuram cu o multitudine de obiecte bebelusesti si ne umplem cu liste pe care le credem necesare si ne crizam ca daca, totusi, n-am cumparat tot ce trebuie, si ne complicam de ne urcam pe pereti si credem ca asa o sa ne descurcam mai bine cu mica mogaldeata care a iesit din burta. Uitam ca SIMPLU este, mai mereu, cel mai bine. Pentru ei si pentru noi.

Deci, revenind, bebelusii simt cand ii taie caca sau pisu. Si incep sa se agite, sa planga, sa miste bratele, sa-si stranga la piept picioarele, cauta sanul si-l resping imediat ce-l gasesc, gem, etc. Iar daca pana atunci au fost mai agitati sau faceau ceva, cand ii trece nevoia, se calmeaza brusc. Se uita fix si par ca se concentreaza. Deci dau semne. Si semnele pot fi mult mai multe decat cele ce le-am scris, plus ca se diversifica odata cu cresterea. Totul tine de parinte, bunic, ingrijitor sa-l observe si sa-l cunoasca pe copil, sa-i inteleaga semnalele si sa le interpreteze corect. Din momentul in care cel mare intelege ca cel mic are nevoie de toaleta, il ia, ii da pantalonii jos (daca are, caz in care copilul e gol, se omite etapa 😀 ) si-l tine intr-o pozitie comoda pentru ambii deasupra unui vas (chiuveta, wc, lighean, olita, etc) sau pur si simplu, deasupra pardoselii (imediat dupa eliminare se sterge cu mopul pisu, iar caca se ia foarte simplu cu un servetel). Daca copilul face cand e tinut in pozitie sau da semne (se screme) ca urmeaza sa faca in urmatorul minut, se asteapta rabdator. De nu face, nu s-a intamplat nimc, cel mic si cel mare au petrecut timp de calitate impreuna „vorbind” despre pisu sau aiurea si se pot intoarce la activitatea ce-o aveau inainte, cel mare atent in continuare pe anuntul celui mic.

Pe marginea unui drum, cam pe la 4 luni.

Pe marginea unui drum, cam pe la 4 luni, asteptand un pisu mic.

Am zis ca e simplu. Sunt de acord ca poate fi si destul de complicat. Daca nu esti un om rabdator si nici foarte atent, da, metoda fara scutece e frustranta, ca te trezesti mai mereu in contratimp cu copilul, cand crezi tu ca a dat semn ca vrea sa faca, il duci si nu face, cand il aduci inapoi in camera si-l pui in pat sau la locul lui de joaca, face pe el, sau daca il tii in brate, face pe tine, te superi ca n-a facut atunci si n-a dat semn acum si-a facut fara sa-ti „spuna” si uiti ca el e mic si nu stie vorbi pe limba ta si ca tu esti mare si iti sta in putere sa inveti limba lui si ca el fara tine nu poate deocamdata functiona si are nevoie de cam toata atentia ta si poate ca el a dat si a doua oara semnal dar tu esti cel care n-a observat si cam asta e. La fel de greu poate parea si-n primele saptamani de viata ale micutului, care face mult si des (mai ales daca este alaptat si cu atat mai mult daca este alaptat la cerere, asa cum trebuie, si nu la program, ca inseamna ca are multe de eliminat 🙂 ) si destul de haotic, cand cu frecventa mare, asa, cam la fiecare 5 minute, cand rar, la vreo ora, plus cate un sparc de caca la fiecare partz. Si da, poate fi complicat spre imposibil pentru toti acei parinti care nu inteleg ca viata lor s-a schimbat si rutina lor nu mai e aceeasi si altcineva decat propria persoana este mai important acum si ca bebelusul nu e bebelus toata viata si ca el are nevoie de atasament si atentie non-stop din partea parintilor in primele luni de viata.

Mai poate fi complicat cand copilul creste si ia in greutate si devine mai greu pentru brate sa-l tii, dar se gasesc metode de adaptare, poti schimba pozitia sau sa-l tii pe genunchii tai de om mare in timp ce esti asezat. La fel, complicat si enervant si frustrant ajunge sa fie din cand in cand, pe la anumite varste ale bebelusului, cand el isi pierde rabdarea in timp ce-l tii sa faca si se agita inainte sa-si dea drumul si se da peste cap si se face arc (de aici si-a capatat Yago porecla Domnu’ Arc 😀 ) si incepe sa planga si tu stii ca-l trece, ca n-a mai facut de ceva timp, si mai insisti putin, cu mana ferma, sa-l tii in pozitie, ca poate o sa faca, si el se impotriveste si mai mult si plange si mai tare si te frustreaza si-ti spui ca de ce nu poti fi si tu ca toti parintii, sa pui scutec pe curul copilului ca sa nu te mai lupti pentru un pipi. Dar ce trebuie sa tii minte e ca totul trebuie sa se faca relaxat, de placere, si de o parte, si de cealalta. Nu vrea sa faca chiar de a dat semne ca-l trece? Ok, ne intoarcem la ce faceam inainte si revenim la pisu/caca in cateva minute. Si atunci e linistit, face rapid, simplu si firesc, fara alte figuri in program. De cele mai multe ori. Cand e din nou complicat? Cand devine curios si apoi foarte curios de obiectele din jur si nu va mai sta locului, se va intinde dupa feon, dupa periutele de dinti sau va vrea sa prinda in mana robinetul sau coada pisici sau urechea cainelui. Aici rezolvarea e simpla, pe principiul ca nu e bine sa-i refuzi nimic, nicio curiozitate copilului, il lasi sa se intinda, sa apuce ce il atrage. Apoi se linisteste cand are cu ce sa-si ocupe mainile si gandurile. Sau altceva ii atrage atentia si atunci e moment de joaca.

La hotel, in Gran Canaria, Yago avea vreo 5 luni.

La hotel, in Gran Canaria, Yago avea vreo 5 luni. Pipi pe terasa, aer curat, ocean, palmieri, ce poate fi mai zen?

Sa se inteleaga, tot ce am scris aici este rezultatul experientei noastre cu Yago. Textul poate sa o ia putin pe aratura, sa ma exprim eu la modul impersonal si general valabil,  sa trec de la persoana 1 la a 2-a si apoi a 3-a, dar asta pentru ca nu sunt scriitor, nu am un discurs cursiv si elocvent. Deci, aici e despre Yago, sfaturile nu pot fi potrivite pentru toti, e nevoie de experienta proprie, atentie si rabdare, dar in special, experienta (adica exercitiu). Clar, EC nu este ceva care se incearca doua saptamani si dupa se da verdictul: merge sau nu merge.

Avantajele metodei sunt multiple. Eu, personal, nu gasesc niciun inconvenient. La inceputul articolului am vorbit despre „a te simti bine” si cred ca asta este principalul castig al bebelusului (si de aici, al mamei si al tatalui, ca bebelus fericit – familie fericita). Are curul gol, fara pampers, fara scutec de plastic sau de bumbac. Este curat si uscat si neiritat, fara caca intins pe pielea lui fina, fara pisu in „chiloti”. Se simte liber. Alte parti faine ale EC: e total GRATUIT (cea mai mare groaza a mea legata de a avea copii era cheltuiala cu scutecele, pe atunci cand eram eu fara Seb si locuiam cu sora mea si ea nascuse primul ei copil si vedeam cum curg banii pe pampers, cand ai nu ai bani in portofel, trebuie sa cumperi scutece la copil); copilul ce nu face pe el nu cunoaste ce-ai aia iritatie, de scutec sau de nescutec, si n-are nevoie de nicio crema de gen – face pisu sau caca, e spalat la robinet cu apa, doar cu apa, nu-i nevoie de sapun, ca doar nu e nici vreo mare mizerie, nici ceva unsuros care sa aiba nevoie de sapun, si apoi se sterge cu prosopul; fara scutec inseamna si fara foarte multe probleme (dermatite, alergii, etc) ce vin cu scutecele de unica folosinta, astea gen pampers, care sunt nocive pana la cer si-napoi; fara scutec si fara creme anti-iritatie inseamna, in acelasi timp, fara chimicale; reduce riscul de constipatie si de infectie urinara; apoi, gunoi mai putin, caci scutecele de unica folosinta plus servetelele umede cu care parca vin la pachet produc munti de deseuri… fiecare copil foloseste cateva mii de scutece in toata perioada de dinainte de olita, fiecare poate sa-si faca un calcul, de fapt, cam acelasi calcul de mai sus, ala cu cumpararea de scutece. Ei bine, zecile si sutele de kilograme de scutece se transforma in tone de gunoi toxic, ce nu se recicleaza si nici nu-i bio-degradabil; tratata problema eliminarii de o asa maniera, copilul va ajunge mai rapid independent din acest punct de vedere, iar cam pe la un an va deveni total stapan pe functia de excretie a corpului sau (asa zic teoriile, noi vedem asta in practica in fiecare zi). Un alt avantaj, in alt registru, este legatura puternica de incredere ce se creaza intre copil si parinte/parinti. Vreo alte 75 de avantaje se pot citi aici.

Pe strada, Yago face pipi stand pe genunchii mei.

Pe strada, Yago facea pipi stand pe genunchii mei.

Dar frumusetea afacerii asteia ajungi sa o intelegi doar din practica. Clar, teoria arata bine, partile bune sunt incantatoare, dar nimic nu-ti poate explica ce simti cand ii intelegi nevoia copilului doar din privire. Fara niciun alt semn. Intuitie sau telepatie, simti cum copilul iti comunica doar uitandu-te la tine ca vrea sa-l ajuti sa-si faca nevoile. Pe la vreo opt luni fara ceva Yago a inceput sa ne atraga atentia ca il trece venind la noi. Cam pe la sapte luni a inceput sa mearga de-a busilea si incet incet a cucerit toata casa. A devenit astfel mai independent. Si fiind asa, si-a adaugat in galeria semnalelor cu care ne atrage atentia asupra eliminarii cel mai indubitabil semn: vine la unui din noi, se ridica agatandu-se cu mainile de picioarele noastre si se uita in sus la noi, cerandu-se in brate. Si zicand tare si raspicat: MA-MA! La inceput, am crezut ca vrea tzatza. A luat o gura de lapte, a dat sanul afara, deci nu tzatza. Am zis sa-l incerc, poate-l trece. Si a facut imediat. Mi-au disparut dubiile, cum ca ar fi coincidenta, atunci cand s-a repetat, in aceeasi zi. I s-a marit si vezica, tine mai mult. Ca daca, neatenti, il punem din nou jos, la ale lui, dupa ce a venit sa se ceara in brate, revine in vreun minut, doua, la fel, catarandu-se pe picioarele noastre, uitandu-se in sus si cerandu-se din nou in brate. Si atunci omul mare isi da o palma imaginara in frunte si intelege in sfarsit nevoia de urinare a copilului. Este ceva emotionant, te umple de si mai multa recunostinta fata de tot. E dincolo de cuvinte.

Imi dau seama ca am vorbit mai mult despre pisu. Asta pentru ca pisu este ala des si obisnuit si caca e vedeta zilei, care in primele luni de viata ale lui Yago venea de doua-trei-patru ori pe zi pentru ca apoi, ca si acum, sa fie o singura data pe zi sau la doua-trei zile. De regula, dimineata. In special pe la ora 06. Caca nu vine niciodata singur si rar are alte semne prevestitoare decat cele de la pisu. Adica mai geme asa, scremut, da mai multe partzuri si-i clar ca vrea sa faca caca, dar asta rar. Cum se intampla de cele mai multe ori este sa inceapa sa se screama pentru caca in timpul momentului de pisu de dimineata. Doar ca, in ultimele luni, caca asta se produce cu mai multa rabdare decat e nevoie, in general, pentru treburile astea. Adica nu iese tot caca imediat dupa ce a iesit pisu si gata, inapoi in dormitor la somn. Iese incet, pe crampeie, scremut bine, pe carnaciori, apoi mai moale, cu cantece si chestii de pastrat atentia si participarea Domnului Arc 😀 De aia, la momentul asta, eu cam lipsesc, ca n-as avea atata rabdare cata are Seb (cu atat mai putin la ora 06 cand am ochii cat cepele si bratele ca plastilina si lipsite de vlaga). Asa ca atunci, spre dimineata, cand Yago se agita langa mine in pat si-i dau sanul si mananca putin laptic dar continua sa se agite si stiu ca-l trece ori una ori amandoua, il strig pe Seb „Seb te duci tu cu Yago la baie?” si stiu ca se duce chiar de e si el cu ochii cat cepele si cu bratele de plastilina si eu adorm pana ei se intorc victoriosi din baie, peste 5 minute sau chiar un sfert de ceas.

Balta lui Yago. Cateodata-i mica, alteori - mare.

Balta lui Yago. Cateodata-i mica, alteori – mare.

Asta cu caca. De vreo luna, face alta si mai faina. Pentru ca asociaza eliminarea cu baia, cand il trece merge de-a busilea spre baie si cand ajunge in fata usii, se opreste si se uita inapoi, sa vada  daca venim dupa el, si ne comunica dintr-o privire. Copil minunat. Cand am citit despre EC nu-mi inchipuiam ca la 8-9 luni de zile copilul este in stare sa se ceara la toaleta asa de clar si fara echivoc. Logic, aveam in cap doar o spoiala de cunostinte, marea majoritatea idei preconcepute. Dar adevarul este ca toti copiii pot face asta, nu tine de cat de destept este fiecare in parte. Nu e Yago mai istet decat alti bebelusi (sau poate ca este, dar n-are a face in chestiunea eliminarii), constientizarea functiei de excretiei sta in fiecare om, din prima zi de nastere. „Bebeluşii lansează anumite semnale înainte, în timpul sau imediat după eliminare, fie prin plâns, agitaţie bruscă, un tremur uşor, fie prin încetarea bruscă din activitatea pe care tocmai o desfăşurau. Dacă aceste semnale sunt luate în considerare, ei colaborează foarte bine, eliminând în poziţia şi locul preferat. Dacă ele sunt ignorate, bebeluşii renunţă să le mai lanseze, mai devreme sau mai târziu, în preajma vârstei de 6 luni”, citat din acest articol.

O constatare personala e ca multi parinti interpreteaza plansul de pisu al bebelusului ca pe colici, cei mai multi nu stiu ca ei, micutii, doar isi comunica astfel nevoile fiziologice. Plansul la bebelus tine loc de vorbire iar obligatia parintelui este sa-i invete plansul, agitatia, nervozitatea. De cele mai multe ori cand plang, plang pentru nevoi primare, nevoi care pot fi rapid satisfacute de parinti, si astfel plansul inceteaza, copilul multumit, parintele fericit. Eram intr-o zi la o intalnire cu alte mamici si bebelusii lor, toti mai mari ca Yago care avea atunci vreo 3 luni. Se faceau poze cu copilasii iar Yago a inceput sa planga. Am banuit ca poate sa-l treaca pisu si ma pregateam sa merg cu el la baie cand una din mamici, gazda, mi-a zis cu un ton compatimitor „Are colici, nu?” Adica deh, ea avea fetita de aproape un an, ceea ce insemna ca trecuse de perioada „colicilor”. Aproape ca m-a umflat rasul. I-am spus ca nu cred in colici, Yago nu are astfel de dureri, si ca cel mai probabil plange ca sa-mi spuna ca-l trece pipi. I-am cerut voie sa-i folosesc chiuveta din baie, m-a condus si s-a uitat foarte contrariata cum il tin pe Yago in pozitie de scaunel deasupra chiuvetei si cum pe puta lui iese un jet de pisu. L-am spalat sumar cu apa, l-am sters cu hartie igienica si asta a fost, copilul din nou linistit, ne-am intors inapoi la poze. Adevarul este ca e oarecum invers de cum isi imagineaza cei mai multi oameni. Scutecele jeneaza bebelusii, le limiteaza miscarile, ii incorseteaza si le dau „colici”. S-au facut studii pe bebelusi ce aveau „colici” si dupa ce au fost lasati in curul gol si s-a renuntat la scutece, s-au linistit. Atat e de simplu.

Mai demult, prin iulie, 4 luni si ceva.

Mai demult, prin iulie, 4 luni si ceva, in vizita la unchi. Vorbeam despre pisu, cum ca da-l trece, sa-i dea drumul 🙂

Nu mai stiu cum am aflat de EC, cred ca Seb a gasit undeva pe marele internet referire la subiect in timp ce eram insarcinata si ajunsesem sa trecem bariera dintre tot ce stiam vag despre sarcina, nastere si bebelusi (majoritatea lucrurilor, prejudecati) si toata realitatea minunata ce-am aflat-o in cateva luni, cu nastere naturala fara interventii, alaptare fara program, copii purtati, dormit in acelasi pat cu bebelusul, alaptare prelungita pana cand copilul se intarca singur, introducerea alimentatiei complementare cat mai tarziu si fara vreo presiune pe copil, unschooling, etc. – toate pentru nasterea, cresterea si educarea cu blandete si dragoste a adultului de mai tarziu. Dar la Ditta pe site am gasit primul articol complet si fotografii cu bebelusi de cateva saptamani care fac caca si pisu deasupra vasului de wc. (e un articol asa frumos scris si explicat, cu modestie si gingasie, asa cum si mie mi-ar placea sa scriu articole, dar nu, mie imi ies agresive, oarecum certarete). M-a dat pe spate simplitatea ideii si faptul ca nu e deloc considerata o metoda in cea mai mare parte a lumii (Africa, Asia, America de Sud), ci doar o imbratisare a naturii. Am stiut ca asta vreau si eu pentru copilul, copiii mei. Da, mi-a fost putin teama ca n-am sa ma descurc (asta in special pentru ca toate articolele despre EC recomandau „metoda” doar persoanelor rabdatoare, iar rabdarea si cu mine nu suntem in cele mai grozave relatii), ca n-am sa inteleg ce-mi „spune” micutul, dar incantarea si entuziasmul ca am descoperit asa mina de aur mi-au dat aripi si mult mult optimism. Cand m-a auzit maica-mea, a luat un ac si mi-a intepat balonul de euforie (fireste, e o figura de stil). Asa e ea, asa e multa lume. Negativista. „Ce-i asta? Tu crezi ca e asa de usor cum scrie acolo? Ai sa vezi tu cand se naste copilul si plange si e agitat si nu mai stii ce sa-i faci ca n-o sa-ti mai arda sa-l tii fara scutece” Deci mi-a spus ca nu va merge, ca nu pot, ca nu se poate. De ce lumea face asta? De ce-ti spune ce poti si mai ales, ce nu poti tu sa faci? Asta e o alta tema pe care vreau s-o detaliez intr-un alt articol, sper curand.

Dar am reusit si nu pentru ca am fi facut un scop suprem din asta ci pentru ca a venit destul de natural si de firesc. Natura este simpla, are solutii logice pentru toate. Cel mai greu ne-a fost in primele doua saptamani. Eram noi in treaba asta, destul de obositi pana si-a reglat Yago somnul de noapte si eu eram asaltata de valuri de hormoni. Yago facea destul de mult si de des pisu iar pana i-am invatat semnele ne-a cam pisat peste tot: patul, pernele, pe noi, pe el. In vreo doua momente am zis ca gata, trecem pe scutece, de ce trebuie sa fim stresati cand am putea sa stam linistiti (si uscati) si Yago sa faca in scutece. Aveam cumparate scutece de bumbac, le luasem nu ca alternativa in caz ca nu ne reusea faza cu EC (eu eram foarte increzatoare ca vom putea face fata, Seb era mai sceptic), ci ca ajutor pe timp de noapte si la iesirile din casa. Si i-am pus scutec, si am vazut ca e fara sens ideea, pentru ca am citit semnalele de dinainte de urinare si mai departe a decurs cam asa: da-i jos scutecul si tine-l sa faca, ca doar nu-l lasi sa faca pe el cat timp tu stii ca vrea sa faca si iar pune-i scutecul, care e si voluminos, ca asa sunt scutecele lavabile, din bumbac sau canepa. Deci am strans din dinti, am mai suportat alte zeci de pisuuri neanuntate (de fapt neintelese la timp de noi, ca atunci cand bebelusul face pisu acum si peste cinci minute iar se agita, parca nu te gandesti din prima ca e tot agitatie de pisu, nu?), am spalat si patru masini de spalat pe zi si ajunsesem sa nu mai avem ce haine sa-i dam pe el ca toate erau pisate sau ude pe sarma si Seb a facut cateva drumuri la cumparaturi de hainute. Dar in scurt timp situatia s-a imbunatatit, am invatat sa comunicam mai eficient, vezica lu s-a mai marit si ne-am intrat pe un fagas normal si linistit.

Nu ploua grav, doar asa, cat sa puna pe fuga turistii de pe plaja. Noi faceam pipi pe promenada.

Nu ploua grav, doar asa, cat sa puna pe fuga turistii de pe plaja. Noi faceam pipi pe promenada.

Atat de linistit incat cam pe la doua luni am renuntat la scutecul de noapte iar pe la cinci luni am inceput sa iesim si din casa fara. De comunicarea nocturna mi-a fost cel mai teama, de aceea am inceput asa de cand s-a nascut, cum venea seara, cum ii puneam scutecul. Credeam ca nu ma voi trezi, ca nu-l voi auzi cand se foieste ca-l trece, ca nu va fi timp sa-l ducem la baie. Dar usor-usor m-am lamurit, m-am invatat, ne-am invatat, ne-am acomodat si am vazut ca e si timp sa ajungi la baie de cand da semnalul si pana cand face, ca putem sa-i auzim semnalele de agitatie si in somn, ori ca el mititelul nu face in somn. Niciun copil nu face caca sau pisu cand doarme profund (la Yago foarte rar s-a intamplat). Se misca in somn, se intoarce de pe o parte pe alta, cauta sanul, il gaseste si-i da drumul, este cu ochii inchisi dar nu doarme, e intre, oarecum se trezeste, dar nu prea. Nici nu plange, nici nu face scandal, doar se foieste. Mi s-a intamplat sa nu-l aud, asa de profund dormeam. Si atunci ori l-a auzit Seb si s-a dus cu el la baie, sau, pur si simplu, Yago a facut pe el. Nu-i nimic, asta e normal, iar cu un cearsaf impermeabil in zona lui de pat, aceste episoade trec fara probleme (cateodata cu nervi, gen „copile, mult pisu mai faci, nu doar te-am dus la baie?”, dar incerc sa ma controlez, stiu ca problema eliminarii trebuie tratata ca pe ceva natural, normal, deci trebuie calm, dragoste, si niciun fel de presiune asupra copilului). Acum, de vreo luna, n-a mai facut niciun pisu pe el noaptea, si face de vreo 3-5 ori pe noapte. Ne trezim la timp, plus ca-i creste si se dezvolta capacitatea de a-si controla sfincterele si tine mai mult pana reuseste sa ne trezeasca sa-l punem sa faca.

Prin iulie am renuntat si la scutecul de iesire si de atunci nu le-am mai folosit niciodata. Puteam s-o facem mai devreme, dar cred ca era din inertie, plus o teama nejustificata ramasa de dinainte de nastere, deci inainte sa traim experienta pe viu, ca „daca isi va face nevoile in port-bebe, implicit pe mine?!” Am observat ca oricum, cand ieseam din casa, ca era la plimbare, la cursurile mele de germana, la cumparaturi, la plaja sau in vreo excursie, rar facea pe el, in scutec. Explicatia e simpla, cand copilul este in bratele tale non-stop, in port bebe, nu prea-ti scapa nimic din dorintele lui, comunicarea este mult mai buna, mai rapida, il vezi, il auzi si-l simti foarte usor, deci eram si suntem mai atenti la semnalele lui decat acasa. Iar simplitatea noastra a devenit cu aceasta ocazie si mai simpla, ca nu mai existau pasii aia de dat jos si pus scutecul (iar scutecul textil, ce poate fi asa sau asa sau asa, e ceva mai greu de manevrat decat un scutec de unica folosinta, asta in mod special undeva in camp deschis, unde nu ai patul sau vreo masa de schimbat bebelusii la dispozitie, cand scosul si pusul scutecului se face pe o bordura, pe genunchi, sau in vine, pe oriunde se producea comunicarea eliminarii). Plus ca geanta cu care ieseam din casa si-a redus drastic din volum, nu a mai fost nevoie sa caram cu noi scutece de schimb si protectii pentru scutece, am ramas doar cu un schimb de hainute, sticla de apa (ce oricum e mereu prezenta cu mine) si un prosopel pentru sters la fund.

Ok. Multora nu o sa le placa ce spun acum… Cu metoda asta, Yago face pisu peste tot. Adica si pe trotuare, si pe podelele centrelor comerciale (daca wc-ul este destul de departe), si in glastre de flori. Nu zic nimanui „asta e bine, urmeaza-mi exemplul”. Dar nici nu-mi ascund faptele, sunt ceea ce sunt si nu-s perfecta. Yago face unde-l trece si nu dam deloc din colt in colt, „aoleu, unde o fi vreo toaleta prin zona?”. Se poate face si doar la toalete, cum am mai zis, vezica lui se mareste, el e tot mai constient de chestia asta. Dar, pur si simplu, nu e genul nostru. E un bebelus, la naiba. Pipiul lui sfinteste locul 😀

Octombrie, Madrid, soare cu dinti, EC se aplica.

Octombrie, Madrid, soare cu dinti, EC se aplica.

Ne era teama de drumul cu avionul la Madrid, era prima calatorie a lui Yago cu un mijloc de transport atat de… ingust. Pe feribot, cand am mers in Gran Canaria sau in El Hierro, a fost simplu sa ne descurcam cu… eliminarile lui, spatii largi, multe toalete, sute de metri patrati de punte (ca mai bine e sa faca la aer curat, in bataia aerosolilor decat in aerul statut din vreo baie publica, nu?). Asa ca ne-am zis sa luam cu noi scutece, ca poate nu e baie libera in avion cand il trece, si sa nu faca pe el si pe noi si sa ne udam toti si sa nu stam comozi. Dar cand am plecat din graba de acasa, am uitat scutecele. Nu le bagasem in geamantan, voiam sa le tin mai la indemana, in geanta de mana, dar am plecat fara ele si bine a fost. Mi-am facut griji degeaba, de fapt, asa este cu toate, si asta m-a invatat pentru a mia oara ca nu e bine si nu trebuie sa ne preocupe viitorul, daca luam totul pas cu pas si traim relaxat prezentul, totul va fi bine. Dumnezeu nu da niciodata peste puterile noastre.

Tot Madrid. Lui Yago ii place mult sa-si admire jetul de pipi si de multe ori il opreste cu mana. Apoi ii da drumul din nou.

Tot Madrid. Lui Yago ii place mult sa-si admire jetul de pipi si de multe ori il opreste cu mana. Apoi ii da drumul din nou.

Asa ca am fost ca de obicei, la o iesire din casa, atenti si prezenti. In aeroport, pana la imbarcare, Yago a facut pisu de patru ori. Nu toate semnalizate, ca mai si preintampinam. Inainte sa urcam in avion am zis sa mai mergem odata la baie, ca poate e vreun pisu in asteptare. Si a fost. De multe ori nu face cand probam asa. Dar la fel, de multe ori face. Nu da semne, dar noi banuim ca ar fi timpul (gen 30 de minute daca n-a facut, e momentul sa-l incercam, asa ca-l tinem in pozitie si daca face, bine, daca nu face intr-un minut sau asa ceva, punem pantalonii la loc si asta e). Nu e doar intuitie, e obisnuinta, adaptare, cunoastere. Alte momente in care il incercam, pur si simplu, fara a se fi anuntat in vreun fel, este dupa ce se trezeste, sau inainte sa iesim din casa, sau cand a trecut ceva timp de la ultimul pisu, sau cand ii facem baie, etc. Revenind, in avion a facut de trei ori (in vreo 3 ore fara ceva cat a durat zborul), si doar o singura data l-am dus pentru ca s-a agitat si ne-am dat seama ca il trece, in rest am mers ca am banuit ca e timpul de un pisu. La aterizare a mai facut o data in toaleta de la sosiri si apoi, pana am ajuns la hotel, a mai facut de vreo trei ori (pe peron la metrou, pe peron in gara si in toaleta trenului). Cu toate ca in Madrid a fost mai frig decat orice alta temperatura traita pana acum de Yago (cu dimineti de 0 grade), a facut si acolo la fel, pipi in aer liber, in parcuri, pe trotuare mai ferite, toalete de restaurante, piatete, etc. Singurele pisu-uri pe care Yago le-a facut pe el a fost o data in tren si atunci cand l-am lasat sa se joace pe jos, pe pardoseala unei cafenele sau in camera de hotel. Atunci ne-au scapat semnalele lui sau le-am interpretat gresit, de genul cand copilul se supara ca nu ajunge la un anumit obiect, de pe masa sau de sub canapea, si tu crezi ca doar asta il supara, dar cand colo el este mai irascibil si maraie pentru ca-l trece pisu. Deci trei rateuri in trei zile de vacanta. La varsta de 8 luni. Frumos.

Cu tata, pe olita-i o placere.

Cu tata, pe olita-i o placere.

Tot de pe la 7-8 luni am inceput sa-l punem pe olita. De fapt Seb, ca el este cel cu ideile bune 😀 Pe olita a mai stat, chiar din prima zi de viata, dar aia era una mica si diferita, ca asta, ce se tine in poala, special pentru bebelusii nou nascuti care sunt tinuti fara scutec. Pe cea mica am folosit-o in primele saptamani, in special cand stateam in pat si-l alaptam, ca de multe ori facea pisu si caca in timpul mesei. Dar nu a fost asa mare dragoste, ca de multe ori ii iesea putulica afara si pisa pe langa si trebuia sa folosesc mereu un prosop pe care sa i-l pun pe genunchi in caz ca i se ridica puta si jetul tasneste in sus. La caca era perfecta, mai ales ca atunci Yago facea des. La pisu mergea mai degraba tinuta in fata, cam la vreo 10-20 de cm, in bataia jetului, si asa am folosit-o de cateva ori. Dar cu olita mare, de asta, pentru copii ce stau in picioare sau pe vine si-si tin singuri echilibrul, e succes total. Face des pisu in olita si reuseste sa stea destul de mult pe ea fara sa se plictiseasca si sa vrea sa plece incat are si cateva caca consistente la activ. Meritul e a lui Seb, care are un talent natural in a se juca cu Yago. Chiar si pe olita.

Caca din olita la vreo 8 luni. Lui Yago ii place sa-l miroasa si sa-l analizeze :)

Caca din olita la vreo 8 luni. Lui Yago ii place sa-l miroasa si sa-l analizeze 🙂

Cere EC mai mult timp decat mersul pe stilul „clasic” cu scutece? Da, probabil ca da, desi schimbarea unui scutec, stergerea si  cremuirea curului pot lua si ele destul de mult timp, ca din cate am auzit se schimba peste zece scutece pe zi. Dar cresterea unui copil presupune timp liber si dedicatie, iar cand te gandesti la binele lui, nimic nu pare sacrificiu. La noi a fost simplu sa-i dedicam lui Yago tot timpul posibil, implicit tot timpul necesar ingrijirii si observarii lui cu dragoste si atentie, si pentru ca stam amandoi acasa. Seb nu lucreaza mult, doar pe net si la foto de surf, dar asta nu ia mult timp. Iar eu la fel, sunt stapana mea la munca pe care o fac pe plaja pentru aproximativ o ora pe zi, de fapt, Yago e stapanul meu, ca daca are nevoie de mine, intrerup munca. Clar, cu doi parinti devotati si implicati total in ingrijirea si cresterea copilului, multe, nu numai EC, sunt mai simple.

Dar asta nu trebuie sa sperie restul care nu-s ca noi, unde tatii muncesc 8-10 ore pe zi si mamele sunt singure acasa cu 1, 2 sau 3 copii plus gospodaria, plus bucataria. Nu sunt in locul lor, dar stiu ca orice e posibil atunci cand vrei. Poate fi mai greu, dar asta nu inseamna deloca ca-i imposibil. Pentru ca e ceva de care nu prea s-a auzit in societatea de consum (ca in foarte multe tari si culturi se practica de cand lumea), cresterea copiilor fara scutece poate speria pe cei mai multi parinti, si asta in ciuda evidentelor avantaje ce decurg de aici. Dar odata incercat, e foarte greu sa mai vrei sa te intorci la pus scutece. E dragoste para siempre.

Yago, la cateva zile de viata, pe olita mica.

Yago, la cateva zile de viata, pe olita mica.

Cateva linkuri si recomandari doar pentru cei interesati de subiect:

Un articol care arata, printre altele, diferentele dintre EC si antrenamentul la olita, aici. Eu, personal, nu consider ca ceea ce facem este antrenament, oricum, in niciun caz nu este un antrenament a lui Yago, ca nu-l dresam, nu-i „poruncim” sa faca „acum” si „aici”, nu face pisu  sau caca la comanda (sau rugaminte), nu-l fortam sa tina pana avem cum si unde sa-l tinem sa faca. Nu-l constrangem cu nimic. Intr-un fel, este antrenament, dar al nostru. Noi suntem cei ce trebuie sa-i invatam semnalele corpului si sa raspundem cu promptitudine, dar, mai ales, relaxare Este comunicare si nu antrenament. Foarte frumos si util, acest articol, plus, de aceeasi mamica-autoare, experienta ei, pe scurt, cu EC. Iar aici este un interviu care atinge in discutie si EC cu Claudia Neacsu, cea care a reusit sa traduca, sa editeze si sa publice in limba romana celebra carte a lui Jean Liedloff, Conceptul Continuum (o recenzie faina, la Raluca pe blog), cartea in romana, aici . La Zoozie pe blog se pot citi cateva articole despre experienta ei fara scutece la cel de-al doilea copil.

Un site foarte util este blogul Andreei, in engleza, doar si numai despre EC, plus filmulete (oricum, filme se gasesc din belsug si pe Youtube). Si multe idei de carti sau altele aici, desi materialele didactice nu-s obligatorii pentru succesul metodei (noi, spre exemplu, n-am citit nicio carte despre asta, doar cateva articole); ce este, in schimb, necesar, este vointa, blandetea, macar un crampei de rabdare acolo :D, relaxarea si credinta. A, da, si optimism.

Acum, la 11 luni, face pisu si din picioare. In special cand este gol. De multe ori face asta singur, cand se joaca pe langa sezlongurile de pe plaja, sau acasa, pe terasa, tinandu-se de gard.

1. Acum, la 11 luni, face pisu si din picioare. In special cand este gol. De multe ori face asta singur, cand se joaca pe langa sezlongurile de pe plaja, sau acasa, pe terasa, tinandu-se de gard.

 

2. Restul de pisu de la momentul 1 :)

2. Restul de pisu de la momentul 1 🙂