Clătite vegane sau cu ovulația găinii?

Acum vreo lună am fost la petrecerea Lunei, o prietenă de-a lui Yago de la Escuelita La Ranita (un grup de 4 copii la care merge Yago ca la un fel de grădiniță). Ca la orice petrecere care se face în grup, fiecare familie aduce mâncare pe care o împarte cu ceilalți. Noi am dus salata de cartofi cu patrunjel si avocado si salata de orez cu linte, roșii, castraveții, etc. Pe care le-am mâncat noi cum ceilalți nu au adus nimic vegan 🙁 Dar e logic, grupul e la început (are doar 3 luni) și oamenilor le ia ceva timp să se adaptateze unii cu alții. Mama Lunei cocea la clătite când am ajuns și ca un fel de scuză a zis ca ea nu a auzit de clătite fără ouă, așa că îi pare rău, clătitele au ouă.

Adevărul că nici eu nu știam de clătite fără ouă sau dacă am știut vreodată, am uitat între timp. Chiar dacă clătitele au fost printre deserturile mele preferate în copilărie și, de fapt, până să devin vegană în 2011, nu am avut vreo poftă specială de ele ca să încep să caut rețete de clătite de post.

În ultimele zile am dat pe Youtube de Teenuja, o tipă din Maurițius care trăiește în Canada și are un canal fain de rețete vegane – Veganlovlie | Vegan Fusion-Mauritian Cooking. Și un blog la fel de fain. Și printre rețetele ei am găsit ghici ce, clătite. Le-am făcut și au ieșit grozav, cu un gust la fel cum mi-l aminteam. Și foarte impresionată m-am decis să scriu articolul ăsta scurt despre ele. Dar apoi am zis sa caut și-n română, că sigur nu eu am descoperit rețeta și românii deja știu să facă rețete de post. Și chiar știu. Asta m-a mai dezumflat, adică atât de încântată nu pot să mai fiu cum nu o să zic nimănui nimic nou. Clătite de post se fac, se fac ușor și sunt grozave la gust (și mult mai sănătoase).

Rețeta nu are decât făină, un lapte vegetal (ce poate fi înlocuit fără probleme cu apă), amidon de porumb și apă de la fierberea năutului plus un praf de curcuma pentru o culoare ușor gălbuie, în loc de alburie gri. Rețetele românești de clătite de post ce le-am găsit la prima căutare nu au nici amidon de porumb și nici apă de la năut, deci se poate și fără ele. (bine, unele au ulei în compoziție sau zahăr sau altele alea, dar din experiența mea recentă, se poate foarte bine și fără).

Așa au ieșit clătitele mele vegane

Rețeta (așa cum am făcut-o eu)

– 1/2 cană de făină integrală Spelta
– 1 1/2 cană de făină albă Spelta
– 1/2 cană făină de năut
– 1 lingură amidon de porumb
– 1/2 linguriță pulbere de Curcuma
– 3 1/2 căni lapte de migdale
– 1 cană apă de la fierberea năutului

Cele 5 ingrediente uscate se amestecă într-un castron cu telul; se toarnă laptele vegetal și se amestecă până se omogenizeză totul și se dizolvă eventualele bule de făină formate; se adaugă apa de la năut și se amestecă până se încorporează.

Apoi la tigaie cu ele, la fel ca orice alte clătite ”normale”. Cu o tigaie antiaderentă, nu e nevoie de ulei pentru ungere. Eu am una cu tendințe de lipire, așa că am pus două lingurițe de ulei într-un castron și de acolo, înainte de fiecare clătită, am atins tigaia cu fundul linguriței. Așa a rămas fix o picătură de ulei pe care am rostogolit-o în tigaie. După ce am terminat de făcut toate clătitele, în castron încă mai era o linguriță de ulei rămasă.

Tipa asta din Maurițius a pus mai mult ulei (prea mult și nenecesar dupa parerea mea, se vede ca tigaia ei e destul de bună). A pus și sare în rețetă. Nu e nevoie. A mai pus și praf de copt. Nici de asta nu e nevoie – poate dacă vreți clătite pufoase, americane, atunci aluatul se face mai gros și se pun 2 lingurițe de praf de copt. Ea a mai pus și ceapă verde. Presupun că se poate pune orice, în funcție de gust, imaginație și dispoziție de experimentat 😀 La fel și pentru umplere, odată coapte – eu le-am făcut cu gem de afine.

Nu o să zic că asta este o rețetă foarte sănătosă. Evident că există și variante mult mai sănătoase de desert care să nu implice produse refinate. Dar, în același timp, cum majoritatea oamenilor din ziua de azi oricum mănâncă multe produse rafinate și chiar mult mai decât cele conținute de această rețetă, putem să mergem înainte și să spunem că e o rețetă DESTUL de ok de clătite pe care oamenii interesați în sănătatea lor și a familiei lor o pot face atunci când au poftă de ceva dulce sau de clătite, în special. Să fim serioși, variantele pe care le aleg oamenii cel mai adesea când au pofte sunt mult mai intens procesate și mai departe de starea alimentelor în forma lor naturală decât asta. Poate fi îmbunătățită excluzând total făina albă (folosindu-se doar făină integrală nealbită cum sunt multe făini integrale făcute din amestec de făină albă și tărâțe) și amidonul. Oricum, că e de post o face din start mai sănătoasă decât o rețetă clasică de clătite care are ouă și lapte – surse de colesterol și hormoni ai altor animale de care corpul uman nu are nevoie și nici nu știe să le metabolizeze.

Am ales să scriu despre rețeta asta datorită mamei prietenei lui Yago, Benedict. Ca ea sunt cei mai mulți oameni. Nu știu că există și versiune vegană a rețetelor convenționale care conțin produse animale. Nici eu nu știam acum câteva săptămâni de clătite, și sunt vegană de câțiva ani, deci… De ce e asta important? Pentru că cei mai mulți oameni care continuă să mănânce produse de origine animală după ce li sunt expuse toate contraargumentele o fac pentru plăcerea gustului. Și dacă asta este ultima redută, apăi există variantă vegană pentru toate mâncărurile convenționale. Oameni buni, nu e nevoie să participăm într-o industrie atât de atroce și nemiloasă. Noi suntem ființe superioare, avem un creier mare și inteligent, suntem dotați cu inteligență să înțelegem logica lucrurilor, avem inteligență emoțională să simțim ce e bine și ce e rău; putem arăta compasiune și empatie altor ființe din jurul nostru.

Dacă ai două variante atunci când te apuci să coci clătite, pe care o alegi? Pe aia sângeroasă unde niște animale sunt înseminate artificial (iar asta e viol, că niciuna nu și-a dat consimțământul), obligate să fie mame și apoi despărțite de copilul lor nou născut care e omorât dacă e de sex masculin și apoi ele însăle tăiate la abator după câțiva ani când scade producția – asta e industria laptelui – și altele sunt forțate chimic și hormonal să facă multe ouă și ajung să nu mai aibă calciu în oase și să moară după o scurtă și tristă viață; unde puii de sex masculin sunt omorâți prin sufocare în saci de plastic sau în blendere ca ălea în care ne facem noi smoothieurile numai că mai imense – că asta e industria ouălelor – deci alegi asta? Sau pe aia unde laptele e făcut din niște cereale sau nuci iar oul e zeamă gelatinoasă de la fierberea năutului? Care ți se pare mai puțin extremă?

Înainte să zici că tu cumperi lapte de la fermă ecologică unde vacile/caprele/oile trăiesc fericite pe pășune, află că nu există fermă care să lase animalele să se împerecheze ele singure, când simt nevoia, ferme care să lase puiul nou născut cu mama lui să sugă el non stop, cum vrea puiul de obicei, și care le lasă pe aceste animale producătoare de lapte să iasă la pensie și să moare fericite pe pășune după ce le scade producția de lapte. Nu e productiv. Că vine din marea industrie, aia unde animalele sunt ținute în cuști toată viața lor, sau de la micile ferme familiale, LAPTELE NU E NICIODATA UN PRODUS ETIC. (nici ouăle). Toate produsele de origine animală vin din sclavagism și suferință. Vin la pachet cu crima. Abatorul este tot acolo unde ajung aceste animale.

Referitor la argumentul cu carnea, laptele și ouăle cumpărate de la țară, de la țața Floarea care le-a iubit și respectat cât au trăit, tu ai fi de acord să fi omorât doar pentru că viața ta a fost frumoasă până acum? De ce nu, doar ai trăit liber, ai putut alerga în parc în voie, ai fost liber să ieși din casă, să mergi unde vrei, să mănânci ce vrei, să te distrezi cum vrei, ai putut zbura prin lume și ți-ai făcut vacanțele la Paris în Grecia ori Tailanda. Ești, cum s-ar zice, free range. De ce nu ești de acord să fi omorât sau de ce te contrariază când cineva omoară un om dar când vine vorba de animale, brusc este total acceptabil și corect dacă animalul a fost crescut în aer liber, la țară, pe pășune fără gard, etc?

Când vine vorba de crimă. orice crimă este injustă. Cu toții vrem să trăim. Nu contează ce mărime are creierul nostru sau al lor. Și noi și ele vrem să trăim. Și noi și ele aveam drepturi egale. Nimeni nu-i superior nimănui. Și nu există o metodă corectă, etică ori umană de a omorî pe cineva care își dorește să trăiască. De ce ni se pare logic când vine vorba de noi, ființele inteligente și ”superioare”, oamenii, dar refuzăm să vedem că e același lucru când vine vorba de ele, animalele ”inferioare” și ”proaste”? Pentru că am fost îndoctrinați să credem asta. Dar e 2017, oamenilor dragi, fiecare dintre noi poate să se documenteze singur și să nu se mai lase mințit de industria alimentară. Aveți vreo îndoială că animalele alea care sunt folosite pentru lapte, ouă, carne, blană, etc simt durerea ca noi ori trăiesc spaima morții ca noi? Din nou, e 2017, e plin internetul de videouri pe care industria cîrnii, laptelui ți ouălelor nu ar vrea să le vedem, videouri cu animale pe ultimul lor drum, în camionul morții, la porțile abatorului, pe culoarul de dinainte de tăiere. Priviti-le spaima din ochi. Ascultați-le strigătele de ajutor. Țipetele de teroare. De durere. Dacă sunteți sinceri, recunoașteți că nu există nicio scuză validă pentru această atrocitate. Nici măcar una.

E 2017. Asta înseamnă posibilități infinite de documentare – nu e nevoie să faci o facultate pentru a înțelege nevoile nutriționale ale corpului uman. Există zeci de cărți și zeci de mii de studii care demonstrează cum dieta bazată pe plante este cea mai sănătoasă și apropiată dietă pentru anatomia și biologia omului (aici o carte colosală, ”Powered By Plants: Natural Selection & Human Nutrition” de Don Matesz). E plin pământul de fructe, frunze, cereale, legume, rădăcini, tuberculi, nuci, semințe. O dietă bazată pe plante nu e deloc restrictivă, e abundentă și practic nelimitată. E internetul plin de mii și mii de rețete de mâncare delicioasă din plante. Și, grație industriei alimentare, datorită tehnologiilor avansate din ultimii ani, există variantă vegană pentru orice produs animal posibil – asta pentru cei cărora le e greu să renunțe la gustul și textura produselor de origine animală. Poți fi vegan și să mănânci toate junk food-urile posibile din lume dacă aia îți place să mănânci și fără să cauzezi suferința și moartea altor ființe vii care vor să trăiască la fel de mult ca și tine. Sau poți fi vegan și să mănânci doar alimente integrale, neprocesate chimic, nerafinate, proaspete și gătite la foc fără produse rafinate cum este uleiul. Iar între capetele astea două sunt milioane de variante de a fi vegan. Documentează-te. Educă-te. Ia decizii mai bune. A fi vegan nu e deloc extrem. Nu e un sacrificiu. E răspunsul la foarte mult probleme globale (poluarea apelor și a aerului, distrugerea oceanelor, epidemia de boli de inimă, diabet, cancer, obezitate, osteoporoză și boli autoimune, costurile ridicate ale facturilor medicale, foametea în rândul țărilor subdezvoltate, fără să mai vorbim de aspectul ETIC al acestui holocaust pe care vrem să-l ignorăm). E schimbarea pe care o putem face cu toții fără să așteptăm să se schimbe sistemul pentru noi. Într-o lume UMANĂ, plină de compasiune, abatoarele nu ar avea de ce să existe. Dar nu trebuie să așteptăm să vină sistemul cu soluții pentru ca abatoarele să nu mai existe. Le putem închide noi alegând să nu le mai consumăm produsele. Când cererea scade, oferta nu are încotro.

Așa că fă clătite de post, sarmale de post, șnițel de post, pizza de post, chiftele de post. salata de cartofi de post, tort de post nu doar în post. Că de putut se poate, chestiunea e să vrei. Dacă te gândești să devii vegan dar ți se pare prea greu, asta înseamnă că ești orientat spre scuze și depistarea problemelor. Fii un căutător de soluții, nu de probleme. Asta e mentalitatea.