A mai rămas o singură zi până la plecarea în insulele Canare

Pe o astfel de vreme am transportat noi ieri bagajele pentru depozitat. Frig de-ţi îngheţa vârful bocancului şi obrăjorii, ninsoare cu nemiluita de nici în toiul iernii n-a văzut Sibiul, derdeluş pe asfalt şi o maşină îngheţată de scârţâia din toţi rărunchii. Cutiile au fost mai grele decât mă aşteptam şi bine că a venit cumnatu-meu, Giani, că altfel rămâneam înţepeniţi de mijloc şi ar fi fost nevoie de cel mai iscusit masor ca să ne pună pe picioare.

Dincolo de urâtul zilei de ieri, a fost şi o parte bună. Că Sibiul arată mult mai intim şi mai frumos învelit în zăpadă iar străduţele din centrul istoric sunt de un pitoresc incredibil când ninge. Ce are a face că e aproape mijlocul lui martie şi zăpada nu-şi mai are farmecul iar peste două zile noi o să admirăm Atlanticul lungiţi pe o plajă însorită din Tenerife?

Ştiu că o să-mi lipsească Sibiul, este oraşul meu preferat din ro. Tocmai de aia m-am mutat aici din Bucureşti, pentru că simţeam liniştea şi calmul sibian ca pe nişte lucruri palpabile. Desigur, sunt zgomote, nelinişte, claxoane, murdărie şi la Sibiu, dar oraşul este atât de corect încât îţi oferă foarte multe locuri unde poţi fugi de acestea, unde te poţi ascunde de haos şi barbarie. Da, clar, o să-mi fie foarte dor de Sibiu şi o să revin mereu cu drag aici.

Seb cărând bagaje.

Giani cărând bagaje. Eu nu apar în poze, că nu m-am spetit. Glumesc, a muncit şi Jeaninoasa…

Cărate trei etaje de clădire săsească, lucrurile noastre îndesate în sacoşe, cutii şi saci ne-au scos peri albi. Seb a preconizat că doar strănepoţii noştri le vor mai coborî din pod.

Dacă mai este nevoie să reamintesc celor care doar acum au intrat pe blogul meu, toate aceste pregătiri sunt făcute pentru că plecăm din Sibiu, plecăm din ţară. Nu în vacanţă. Emigrăm. Imigrăm în insulele Canare, în Tenerife. Sunt pe blog aproape 20 de posturi despre plecarea noastră, despre cum ne-am hotărât, despre ce vom face acolo şi cum vom trăi. Toate, lucruri incerte. Dar n-are a face. Cu Dumnezeu înainte.